18 februarie 2014

Exit plan improvizat al oligarhiei ?


Mă duce cu gândul la aşa ceva unanimitatea CCR de la respingerea "legii Dragnea" (care întărea judeţele), cât şi cea de la respingerea (unor) amendamente ale revizuirii Constituţiei.

Cum am mai spus: oligarhia nu-şi permite un eşec al referendumului regionalizării (al "revizuirii Constituţiei"). Aşa că se pare că referendumul ar putea fi amânat, "împins", până ar ajunge să fie organizat cu un prag de validare de 30% (începând din decembrie 2014). Au apărut asemenea apeluri pentru "reluarea de la zero a proiectului revizuirii" (PDL, prin Alin Tişe şi Monica Macovei). Pronostic: chiar şi cu 30%, nu va trece decât falsificat (ca-n 2003), dacă va fi organizat doar într-o singură zi şi "necuplat" cu un alt eveniment electoral. Sau poate s-ar scoate regionalizarea, urmând a fi "rezolvată legislativ" la parlament (cum vroiau Băsescu&Co prin 2011, comasare de judeţe, numele regiunii rezultate fiind tot "judeţ").

S-ar putea pune întrebarea: de ce au decis să-l organizeze cu prag de 50%, în ziua alegerilor europarlamentare, duminică 25 mai (şi eventual cu o zi în plus, 24 mai) ? Nici nu mai contează acum, şi de fapt nu "s-a stabilit" încă nimic, doar "s-a spus că" (parlamentul stabileşte data unui referendum constituţional).

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: