_ _ _ _ Arhivă:

Se dau tot mai multe semnale: "România nu scapă" (de război).
Cele din alt-media, mult mai explicite.
Dar... poate România scapă prin război.
Că de vreo câteva decenii nu-i capabilă să scape în vreun alt mod.
 
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus












Urmăriţi prin e-mail


15 ianuarie 2014

Oligarhia nu-şi permite un eşec al referendumului regionalizării

 
Numit "referendum pentru revizuirea Constituţiei". Deşi a fost anunţat şi planificat pe două zile, sunt şanse ca să nu se mai ajungă la el, cel puţin nu odată cu alegerile europarlamentare. Se pot găsi tertipuri constituţionale sau procedurale (exemplul #1, exemplul #2) astfel încât să fie reprogramat odată cu alegerile prezidenţiale, sau pentru 2015, atunci cu un prag de validare de 30%.

Să se falsifice cifra participării la vot, ca în 2003, este ceva mai greu la pragul de 50%, dar nu imposibil. Dacă mai trece ceva timp, se poate afişa un consens, acum se merge pe o propagandă nefavorabilă aprobării referendumului, puterea şi opoziţia apărând "în conflict" pe tema revizuirii, deşi au ca punct comun regionalizarea. 

Dacă nu trece referendumul (invalidare sau respingere) va reieşi că românii resping regionalizarea. Care s-ar putea relua prin proceduri legislative, ocolind un alt referendum. Costurile politice ale sfidării voinţei naţionale ar fi transferate în beneficiul unui partid parlamentar care să se poziţioneze contra regionalizării. Ar putea fi PP-DD acel partid? 

# ianuarie 15, 2014
Etichete: , , , , , , , ,

Un comentariu :

Riddick spunea...

Germania sugerează o amânare:

Deutsche Welle:

Ce nu poţi face astăzi, lasă pe mâine

Poate ar fi mai bine ca adoptarea unei noi Constituţii să fie lăsată pentru mai târziu.

Preşedintele şi majoritatea politică ar trebui să încheie un armistiţiu pe tema Constituţiei şi să renunţe fiecare la planurile sale, urmând ca subiectul să fie reluat într-un moment mai propice.

http://www.dw.de/ce-nu-po%C5%A3i-face-ast%C4%83zi-las%C4%83-pe-m%C3%A2ine/a-17360875

1/15/2014

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: