07 august 2017

Să nu ne amăgim că ne-ar vrea unii binele...


Cred că trebuie mediatizată în mod repetat chestia asta, şi înţeles ce se află în spatele grijii ipocrite faţă de "echilibrele macroeconomice", "nedepăşirea limitei deficitului": ţinerea României în dependenţă. Fondurile europene - văzute ca "soluţie universală" -  sunt alocate pentru te miri ce aiureli scornite de autorităţile locale, de necesitate şi calitate discutabile, dar se raportează ca intrări de fonduri de care beneficiem toţi. Iar capitalul străin şi băncile străine vin aici ca să stoarcă profit, nu "ca să ne dezvoltăm". 
Utilizarea deficitului bugetar pentru dezvoltare – în fapt dezvoltarea prin credit – care a contribuit la creşterea economică a Occidentului nu mai este permisă Orientului, după ce Germania a decis că deficitul trebuie să fie de maximum 3% din PIB. Fără credite pentru dezvoltare, o ţară rămâne la mila investitorilor transnaţionali care vin, pompează bani dar vor şi schimbarea regulilor.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: