Ca să fie băgat în seamă Soros în decembrie '89 la Bucureşti înseamnă că opera deja la Moscova

"Comunismul? Este un cal mort, hehehe." (citat aproximativ - Silviu Brucan, interviu la Radio Europa Liberă, ianuarie 1990)

Când am auzit vorbele astea ale lui Brucan (în direct...) mi-am dat seama imediat că to'a'şilor nu le păsa de ideologie ci rolul lor era de a ocupa poziţiile reale de putere sub indiferent ce pretext. Intuiam dedublarea, nu însă şi "etapa pregătitoare". În deceniile care au urmat, feseniştii au mimat comunismul rezidual, iar complicii lor - istoricii - au mimat lupta cu adversarul ideologic inexistent. Le-a mers, ambilor.

Sandra Pralong, în prezent consilier prezidenţial şi cadru de bază al Reţelei Soros, vorbind despre activităţile lui Soros în România la momentul decembrie 1989 (cei doi s-au întâlnit chiar pe 22 decembrie, deci aparatul era deja deturnat). Fundaţia Soros a activat legal în URSS/Rusia începând din 1987, cheltuind oficial circa un miliard de dolari, până la recenta interzicere.

Gorbaciovismul era de fapt globalism, şi aceasta era natura reală a "deranjului" din 1989.

*   *   *

Miliardarul american de origine evreiască George Soroș a venit la București chiar în ziua în care Nicolae Ceaușescu a fost deposedat de putere, pe 22 decembrie 1989. Informația a fost oferită chiar de primul președinte al sucursalei românești a Fundației pentru o Societate Deschisă (Open Society) și actual consilier al președintelui României, doamna Sandra Pralong.

Într-un articol apologetic despre doamna Pralong apărut în revista Elle, se afirmă că „In ziua în care izbucnește revoluția română, Sandra îl întâlnește pe George Soroș, nume de care avea să se lege revenirea ei în România”. Tot din acest articol, aflăm că magnatul american avea deja, clandestin, o sucursală în România și înainte de 1989, dar întâmpina probleme.

„Acesta voia să închidă filiala fundației sale din București, care nu prea dădea randament”. Cu alte cuvinte, oamenii care lucrau pentru Soroș înainte de 1989 nu reușiseră, probabil, să producă efecte notabile. Probabil, de-aceea, a fost nevoie de diversiunea cu pastorul Laszlo Tokeș, precum și de crimele inexplicabile de la Timișoara și București, pentru a radicaliza și scoate în stradă un popor nemulțumit, dar nu suficient încât să manifeste deschis împotriva regimului Ceaușescu, după cum nota istoricul Alex Mihai Stoenescu în partea a doua a volumului IV al lucrării sale, „Istoria Loviturilor de Stat din România”.

Despre data exactă în care George Soroș a venit în România aflăm dintr-un interviu mai vechi al doamnei Pralong, din Evz.

„Prima oară l-am întâlnit pe George Soros chiar în ziua Revoluției Române, 22 Decembrie 1989", spunea Pralong pentru Evenimentul Zilei, afirmând că magnatul „se gândea la modul de acțiune potrivit pentru România”.

De-aici se poate concluziona că Soroș a plecat spre România înainte de 22 decembrie, având în vedere că nu există informații că s-ar fi aflat pe continent în data de 21. De aici rezultă o întrebare: ce miză, ce interese l-au mânat pe Soroș să-și riște viața și să forțeze intrarea într-o țară despre care aflase de la televizor că fusese scena unui măcel? Oare un simplu turist, un filantrop oarecare ar fi făcut astfel de gesturi necugetate?

Ca o coincidență, în seara zilei de 22 decembrie 1989 începea „fenomenul terorist”.

Pe 23 decembrie 1989, Ion Iliescu și Generalul Nicolae Militaru, ce tocmai fusese numit șeful Armatei, dau ordinul de deschidere a granițelor. Oare la asta să se fi gândit Soroș când se întreba „la modul de acțiune potrivit pentru România”?

În primele zile din 1990, Soroș era găzduit de Silviu Brucan ( eminența cenușie a evenimentelor din decembrie 1989, conform istoricului Alex Mihai Stoenescu), la sediul Grupului de Dialog Social. Recent, ziarul acestui ONG s-a remarcat printr-un articol care lua apărarea generalului Militaru și susținerea tezei „teroriștilor”.

În 2014, într-un interviu pentru CNN, George Soroș recunoștea că s-a implicat în demolarea regimurilor din Europa de Est, dar numele României nu era menționat. 

Acum, nu mai e nevoie.