17 iulie 2017

Dezinformare totală în Vest - după "independenţa" lui Ceaşcă, acum pun botu' la "conservatorismul" lui Iohannis


Să ajungă Iohannis să fie creditat că ar fi "complotat" cu Trump împotriva lui Soros...  într-un dialog între Alex Jones şi Roger Stone (consultant politic conservator, apropiat al lui Trump). În primul clip, de la 6:26. De parcă stafful lui Iohannis n-ar fi fost selectat pe tipar Soros, de parcă n-am şti cine este Iohannis şi n-am vedea ce dă pe gură şi ce jocuri face! Sau totul e o mare mascaradă, Trump included; complice sau ostatic al Sistemului, ce mai contează...


Președintele României a pus pe masă cazul Soros când s-a întâlnit cu președintele Statelor Unite săptămâna trecută. Cred că ei încep să înțeleagă amenințarea gravă a lui Soros pe care acesta o exercită nu numai în SUA, dar și în străinătate.

No shit...

Da, la ambasadele de la Budapesta şi Bucureşti sunt elemente Soros aproape de 100%. Şi?! Ce păzeşte Trump? C-au trecut şase luni de la preluarea mandatului, iar ambasadorul Klemm a trecut de "primul val de epurări". 

Roger Stone a vizitat recent România şi a acordat un interviu pentru Adevărul. Nu reiese ce "forţe anti-Soros" ar fi vizitat pe aici, ori cine l-a invitat. Păţania reporterului care l-a intervievat (concediere, injurii şi ameninţări de la un şef) mă face să cred că este o regie care să-i servească mai târziu pentru infiltrarea în media anti-Sistem. 

Update. Citind mai atent ultimul lui articolul apărut la Adevărul (şi acum eliminat de pe site) mai degrabă mi se pare că autorul a căutat să speculeze nişte slăbiciuni ale lui Stone, mărturisiri scăpate din naivitate sub impresia de "prietenie/empatie" cu reporterul. Iar redacţia de fapt "lucra la imaginea lui Stone şi urmărea un anumit tip de mesaj, credibil-conservator". Totuşi, atipic pentru linia de până acum a ziarului...


9 comentarii :

Riddick spunea...

George Soros vs Romania (Roger Stone si Alex Jones)

https://www.youtube.com/watch?v=z1LizAsCbk0

https://www.youtube.com/channel/UCX_ARBE1-nWGccraVjzfHRA/videos


Roger Stone in Romania, part 1

https://www.youtube.com/watch?v=QduUfzMMZqk

Roger Stone in Romania, part 2 Talking about Nixon and Ceausescu

https://www.youtube.com/watch?v=3UTkgUHSpeU

https://www.youtube.com/user/ronald06x/videos

Riddick spunea...

Ultimul articol al "reporterului concediat", cu titlul  Urât e să fii slugă!

Nu mai este vizibil la link (este blocată accesarea, probabil va fi şters cu totul):

http://adevarul.ro/news/politica/urate-sluga-1_595a0c835ab6550cb8c00244/index.html

doar în cache (cât s-o mai putea):

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:PmkPVAqtgasJ:adevarul.ro/news/politica/urate-sluga-1_595a0c835ab6550cb8c00244/index.html+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

Săptămâna trecută, redactorul-şef al ziarului, Dan Marinescu, mi-a spus că urmează să fac un interviu cu Roger Stone, „un tip foarte mişto şi interesant” (dacă nu ştiţi despre cine vorbesc, uitaţi-vă la teaser-ul documentarului făcut de Netflix despre Stone aici http://bit.ly/2nSeEx0). Iată ce s-a întâmplat de atunci şi până azi, când am scris aceste rânduri:

Interviul a fost filmat, miercurea trecută, la Palatul Primăverii (Muzeul Ceauşescu) şi la Casa Poporului, două locuri care sunt relevante pentru cariera lui Roger Stone (i-a fost consilier lui Nixon în perioada în care acesta l-a vizitat pe Ceauşescu la Bucureşti, deci speram ca decorul să fie un bun reper pentru interviu).

Cum stăteam noi în cinematograful privat al Ceauşeştilor din Primăverii şi discutam despre Trump, l-am întrebat, printre multe alte lucruri, şi despre opiniile personale ale actualului preşedinte american, Mai exact, despre celebrul incident cu „grab them by the pussy” („apucă-le de fofoloancă”; mă scuzaţi, dar nu găsesc un termen mai potrivit acum). Dacă aţi fost criogenaţi în ultimele 12 luni şi abia azi v-au dezgheţat - singura scuză pentru care nu ştiţi despre ce fofoloancă e vorba - tot incidentul îl puteţi viziona aici http://bit.ly/2udogD5). L-am întrebat pe Roger, cum era şi firesc, ce părere are despre un om care face asemenea afirmaţii despre femei şi care azi e preşedintele Americii? „Yeah, that was pretty cool, wasn't it?” („Da, a fost foarte mişto, nu?”), a venit răspunsul (vezi video). Eram pur şi simplu şocat şi nu mi-a venit să cred că există oameni care mai cred că e „mişto” să ai un preşedinte cu asemenea atitudine. Până şi Trump şi-a dat seama ce prostie a spus şi şi-a cerut scuze public, iar eu aveam în faţă un om care admira una dintre cele mai jignitoare afirmaţii făcute vreodată de un preşedinte american. Însă Roger Stone a continuat şi s-a lansat într-un întreg discurs de laudatio şi disculpare la adresa lui Trump pe acest subiect, culminând cu unele dintre cele mai cinice declaraţii pe care eu le-am auzit vreodată din gura unui om în toată cariera mea de jurnalist. [...]

Riddick spunea...

[...] În timpul unei pauze de filmare, unul dintre asistenţii lui Stone m-a abordat şi m-a întrebat dacă nu pot şterge la montaj secvenţa respectivă, pentru că „nu-l avantajează deloc pe Roger”. I-am explicat că nu pot face asta şi că nu aşa funcţionează jurnalismul, chiar şi într-o ţară ca România (aveam să aflu, a doua zi, că mai am încă multe de învăţat despre starea presei de la noi). Colegii cu care am filmat intreviul mi-au mărturisit că asistenţii lui Stone au pus aceeaşi presiune şi pe ei, dar aceştia le-au spus lacheilor că nu e treaba lor, să vorbească cu mine dacă au nelămuriri cu privire la aspectele editoriale.

Interviul s-a terminat pe 3 după-amiaza, noi am revenit în redacţie şi seara am plecat spre Vama Veche, urmând să am două zile libere, deci n-am apucat să mă uit pe înregistrări. În timp ce eram la volan, în drum spre mare, m-a sunat patronul trustului „Adevărul”, Cristi Burci, ca să mă întrebe „cum a decurs interviul”. A fost pentru prima dată de când eu lucrez la acest ziar, sau oriunde altundeva în presă, când Burci m-a contactat şi s-a interesat direct de un subiect. Recunosc că mi s-a părut destul de ciudat, dar am pus asta pe seama faptului că toată lumea din conducerea editorială părea foarte interesată de acest interviu şi de personajul Roger Stone (da, Roger Stone e un personaj!), deci nu i-am dat prea mare atenţie. Greşeala mea. Nu ar fi trebuit să răspund la telefon şi nici să intru în hora explicaţiilor de ordin editorial cu patronul ziarului.

Odată ajuns în Vamă, am uitat complet de discuţia cu Burci, de Roger Stone şi afirmaţiile lui, mi-am pus cortul pe plajă şi m-am bucurat de seara mea liberă, ştiind că urmează un weekend de foc în care va trebui să revin la Bucureşti şi să editez aproape două ore de filmări singur.

A doua zi dimineaţă (joi) am răspuns la câteva emailuri, m-am asigurat că secţia video a ziarului (pe care o conduc de puţin timp) lucrează şi livrează reportaje chiar dacă eu nu sunt în redacţie, iar apoi mi-am pus telefonul la încărcat în maşină şi am plecat să mănânc ceva. [...]

Riddick spunea...


[...]  Când m-am întors la maşină, două-trei ore mai târziu, aveam mesaje şi apeluri pierdute de la Dan Marinescu, şeful meu. L-am sunat imediat şi ce a urmat a fost una dintre cele mai ireale conversaţii pe care eu le-am avut vreodată cu cineva. M-a certat că de ce sunt liber (?!?), de ce nu răspund la telefon când mă sună, totul pe un ton agresiv şi ridicat. N-am răspuns cu aceeaşi atitudine pentru că nu fac asta. Rareori ridic tonul şi mă enervez, iar cei care mă cunoaşteţi ştiţi asta despre mine. Pe scurt, conversaţia a culminat cu cererea lui Dan Marinescu de a scoate două întrebări din interviu: cea referitoare la grab them by the pussy şi una despre un moment critic din viaţa personală a lui Stone legat de un anunţ pe care el şi soţia sa de atunci l-au postat pe un site de swingeri, incident care acesta l-a recunoscut ulerior şi care, în opinia mea, era relevant pentru parcursul său profesional deoarece Stone a fost îndepărtat la scurt timp după incident din mai toate cercurile republicane de la Washington, devenind şi mai excentric ca înainte. I-am explicat lui Dan Marinescu, la telefon, că aşa ceva nu se va întâmpla şi că va trebui să-şi găsească pe altcineva să editeze materialul dacă asta vrea, pentru că eu nu fac astfel de chestii din principiu. I-am spus că sunt ferm convins că nici măcar nu s-a uitat pe filmări ca să ia o decizie in cunoştiinţă de cauză şi l-am întrebat care este motivul real pentru care trebuie să facem asta. „Că aşa am zis eu şi pentru că ne-au rugat oamenii ăia!” (echipa lui Stone), a fost singura explcaţie pe care am primit-o, după care, pe un ton la fel de tranşant, mi s-a comunicat„că, dacă nu înţeleg şi fac lucrurile cum ştiu eu, atunci să predau tot şi să încheiem lucrurile aici”. Mi-a închis telefonul în nas şi până astăzi, când am fost chemat în biroul lui, unde m-a anunţat oficial că sunt concediat, nu am vorbit.

(PARANTEZĂ) Deşi Dan Marinescu mi-a mai cerut să fac intreviuri în trecut cu fel de fel de personaje mai mult sau mai puţin relevante sau pe subiecte care nu se justificau la momentul respectiv din punct de vedere al interesului publicului, niciodată nu mi-a spus ce întrebări să pun sau să nu pun sau cum sa redactez materialul final. Acum câteva luni, când materialele care miroseau clar a comenzi au început să curgă spre secţia video (cel mai apreciat produs al ziarului în acest moment), colegii mei au refuzat clar să facă aşa ceva, iar eu am avut o discuţie cu Dan pe tema asta, în care mi-am exprimat îngrijorarea faţă de acest fenomen.  [...]

Riddick spunea...

[...]     După ce mi-a închis telefonul, eu i-am contactat pe cei de la Pagina de Media şi le-am povestit incidentul. Mi s-a părut de bun simţ să fac asta şi vă spun şi de ce: e corect pentru cititori ca un ziarist să anunţe când se pun presiuni pe el/ea să încalce regulile şi etica jurnalistică. Dacă exista o persoană în interiorul redacţiei desemnată să arbitreze situaţii etice delicate, un sindicat al jurnaliştilor sau o uniune unde să semnalez derapajul, aş fi făcut-o, dar aşa ceva nu există, deci pagina de profil a industriei e, în opinia mea, locul unde poţi trage un semnal de alarmă. Ştirea a fost publicată aici http://bit.ly/2tyFTjm. Explicaţia lui Dan Marinescu pentru cei de la Pagina de Media a fost, vezi Doamne!, că ziarul „Adevărul este un produs quality”. Adică sanchi! Faptul că l-am întrebat pe ăla de pussy (care, apropo, a fost subiectul cel mai discutat în campania electorală din SUA, inclusiv de redacţii ca CNN, New York Times, Washington Post şamd; vezi aici http://bit.ly/2uy0G3q) şi de un aspect din viaţa personală cu impact deosebit în cariera sa, acum, vezi Doamne!, ziarul îşi coboară standardele editoriale publicând o asemenea întrebare. Mă laşi? Vorbim de un ziar care a publicat „confesiunile a 6 femei despre sexul anal” (http://bit.ly/2udN4eo) şi clipuri cu bărbaţi la sală care impresionează femeile cu mădulare erecte (http://bit.ly/2sBtJSg). Mai mult, chiar ziarul „Adevărul” a relatat, la vremea respectivă, incidentul cu grab them by the pussy (http://bit.ly/2tEq4YI). Întrebarea a fost perfect legitimă, iar răspunsul este relevant pentru ce fel de personaj e Roger Stone, aşa că cititorii ziarului au tot dreptul să ştie asta. Nu există nicio justificare de ordin editorial ca aceste două întrebări să fie scoase de la montaj (culmea e că, din ce mai uitat eu pe filmări, a doua întrebare nici nu pare să fi fost înregistrată pe cameră). Toată această tevatură e doar o gafă uriaşă din partea lui Stone, care acum o vrea ştearsă pentru că îi şifonează imaginea şi îi arată cinismul şi misoginismul, iar Dan Marinescu, din motive ce nu au legătură cu jurnalismul, se execută obedient. Dacă nici ăsta nu e caz clar de standard dublu, atunci nu mai ştiu ce e. Dane, apropo! Oricând, vrei tu putem să avem o discuţie despre materiaele mele din Siria, Irak, Gaza, Ucraina, zecile sau chiar sutele de live-uri de la proteste şi evenimente speciale vs. pornografia mascată în jurnalism pe care o promovezi pe site-ul ziarului tău „quality”. Oricând. Urât e să fii slugă!

Cam asta e, dragi cititori. Inutil să vă spun că după această postare sunt şanse mari ca eu să mă despart aici de redacţia „Adevărul”, un ziar la care cred că mi-am făcut mereu treaba în interesul cititorilor, aşa cum m-am priceput eu, nu pentru că vreau, ci pentru că un individ cu putere de decizie înţelege să facă presă servind interesele patronului în detrimentul cititorilor, prin campanii de PR mascate în articole de presă, prin cenzură, cu urlete şi ameninţări. Pentru că da, sunt interese mari la mijloc cu acest Roger Stone şi echipa sa. Veţi înţelege în următoarele luni care a fost, de fapt, miza vizitei sale la Bucureşti şi ce partid beneficiază de pe urma acestei vizite.

Nu ştiu unde o să merg şi ce-o să fac în continuare, dacă voi fi concediat (acest dacă e mai mult teoretic, vă daţi seama). Dar ştiu că în eventualitatea în care mă vor da afară, eu plec din redacţia asta, unde încă mai lucrează oameni integri şi profesionişti, cu demnitatea intactă şi conştiinţa liberă. #presacapturata

Gabriel spunea...

Independența lui Ceauşescu a fost cât se poate de reală şi amplu documentată. Ideea că ar fi fost mimată a fost unul dintre succesele dezinformării sovieto-ungare. Cât a fost ea de utilă e altă discuție. Cert e că a fost extrem de costisitoare, iar pe el l-a costat viața.
Cât despre Iohannis, ideea că el ar fi ridicat problema Soros, din proprie inițiativă, nu poate stârni decât zâmbete. Cel mult să-i fi dat cineva, din partea americană, o listă cu probleme pe care Trump ar aprecia să le ridice partea română.

Riddick spunea...

Mă aşteptam la comentarii pe tema independenţei lui Ceauşescu. Bine, nici eu n-am "elaborat", doar am pus chestiunea în titlu.

Ceauşescu a murit marxist-leninist, internaţionalist de tip "revoluţionar" când restul comuniştilor s-au repliat la gorbaciovism, care de fapt înseamnă globalism (Iliescu este globalist, nu crpto-comunist!). Adică, nu ideologia era scopul, ci Puterea. Comunismul/socialismul fiind doar o tactică de a o exercita ("linia partidului în etapa actuală", vorb-aia...).

Nu neg că au existat divergenţe, dar real conştient devine prea târziu, când era... prea târziu:

http://riddickro.blogspot.ro/2012/12/un-plan-mai-general.html

http://riddickro.blogspot.ro/2013/12/versiunea-ruseasca-de-citit.html

Naţionalismul lui era conjunctural, tactic. Nu "programatic".

Tema independenţei am mai tratat-o aici:

http://riddickro.blogspot.ro/2012/03/minciuni-noi-in-locul-celor-vechi.html

Iar aici, "convergenţa Est-Vest":

http://riddickro.blogspot.ro/2013/12/1989-1990-caderea-comunismului-ca-etapa.html

http://riddickro.blogspot.ro/2012/12/convergenta-globalistii-preseaza.html


REFLECTIONS ON THE EUROPEAN COMMON HOME (The Federalist 1990):

http://www.thefederalist.eu/site/index.php?option=com_content&view=article&id=3&lang=en

Gabriel spunea...

Ceauşescu a fost marxist-leninist. Dar asta au fost şi chinezii, ceea ce nu i-a împiedicat să se numere printre puţinele naţiuni care în perioada postbelică au avut ciocniri armate directe cu URSS. Marxişti erau şi iugoslavii lui Tito, şi încordarea la graniţă era maximă, mergând până la împuşcături, în perioada lui Stalin. La fel, ungurii erau şi ei marxişti, dar cu greu s-ar putea sustine teza bunelor relaţii româno-maghiare în perioada lui Ceauşescu. Vietnamezii au avut un război cu China şi unul cu khmerii roşii. Caracterul monolitic al lumii comuniste a fost un mit cultivat în primul rând de ruşi, dar contrazis flagrant de realitate. Tot ei au întreţinut mitul simulării dizidenţelor şi conflictelor interne din lumea comunistă, pentru a-şi decredibiliza opoziţia comunistă în ochii Occidentului, oricum suspicios.
De îndată ce au dat de gustul puterii în ţările lor, foştilor internaţionalişti refugiaţi în URSS nu le-a mai plăcut să le sufle alţii în borş. Nu mai vorbim de cei ca Ceausescu, care nu au cunoscut URSS în "perioada romantică" a revoluţiei bolşevice şi ulterior în perioada interbelică, ci abia în perioada postbelică.
Nu văd de ce i-ar face Larry Watts, în lucrări masiv documentate, propagandă lui Ceauşescu, un comunist mort de 27 de ani şi cu o imagine execrabilă în Vest atât în dreapta pentru comunism, cât şi în stânga spectrului politic pentru naţionalism şi antisovietism, fie ele şi declarative.
Goliţîn? Te referi la cel care a declarat şi despre conflictul ruso-chinez că este simulat, exact ca dizidenţa ceauşistă? Autorul teoriei că perestroika este o conspiraţie antioccidentală? Ce bine a mai ieşit!
Omul a fost considerat un conspiraţionist în cel mai fericit caz, dar a fost suspectat şi de dezinformare în favoarea URSS.
Mai lipseşte doar mărturia kaghebistului Pacepa care să ne convingă că Ceauşescu a lucrat de fapt pentru ruşi (drept pentru care l-au asasinat în 1989).
Cert este că, în perioada 1965-1989, România a fost mult mai independentă decât este astăzi. De fapt, a fost mai independentă decât i-ar fi fost util să fie, deoarece independenţa asta bătăioasă ne-a costat extrem de scump, de la preţul livrărilor de produse energetice până la cheltuielile militare mari.

Riddick spunea...

Daaa, abia acum mi-a căzut fisa. Perestroika CHIAR ERA o convergenţă prestabilită cu Vestul.

Scot chiar acum poza cu The Perestroika Deception de pe coloana din stânga a blogului.

Da, eram mai independenţi decât acum. Şi totusi, în 1989 NC a cerut intervenţia Pactului de la Varşovia împotriva "contrarevoluţiei" din RDG.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):