27 aprilie 2017

Cum ne subsumăm intereselor altora, dar la riscuri suntem în linia întâi


Frazele citate aparţin ataşatului miltar britanic în România, deci se poate considera că nu-s rostite de un oarecine. Şi că reprezintă linia guvernului "conservator", anti-Brexit (da, da, chiar aşa: face totul ca să-l pericliteze şi în final să-l blocheze).
Este un mesaj important pentru Rusia și pentru oricine acționează împotriva intereselor NATO. Acest mesaj reafirmă ceea ce NATO este, un furnizor de securitate colectivă. Obținerea acestei securități colective se face prin operațiuni permanente ale statelor membre, ale forțelor acestor țări.
Se referă la prezenţa în Marea Neagră (şi în apele româneşti) a unei importante nave militare britanice şi în general la desfăşurarea (permanentă?) de forţe suplimentare NATO în estul Europei. Deloc sau aproape deloc în Ungaria, care rezistă. Aflăm că NATO are interese. Aşadar, o alianţă militară "are interese". Sunt ele, oare, "mulţimea" formată din intersecţia intereselor tuturor statelor din NATO? Nu cred. "Interese NATO" care se extind dincolo de cel de bază, care se numeşte "securitate colectivă"? Poate s-or extinde şi dincolo de frontierele statelor NATO, şi poate or întâlni pe acolo alte interese; ruseşti, chinezeşti, nord-coreene, sârbeşti, etc. (military-backed interests, you see). Are România interese în afara graniţelor naţionale (hai, şi graniţelor NATO...), pe care să le susţină, la o adică, militar? Şi-atunci?!

Nu vreau neapărat să despic firul în patru cu "analiză pe text", dar nici n-o pot considera doar drept "o exprimare forţată". De la contracararea endangering-ului se face trecerea la contracararea challenging-ului, şi asta "pe barba noastră" (cred ei... ;-)  ).

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: