Dez-ocuparea: "Walking back the cat"

11 februarie 2017

"Walking back the cat"

Dragnea ŞTIA dinainte de alegeri şi de mitingul anticorupţilor că poate scăpa de condamnare, motivarea sentinţei neapărând în termenul-limită legal de 30 de zile. Din a 31-a zi ar fi trebuit s-o ştie*, şi cu atât mai mult după plecarea Liviei Stanciu de la ÎCCJ la CCR (iunie 2016): "nu mai putea fi semnată". Dar Dragnea a preferat să nu contrazică percepţia că "PSD este condus de un penal", şi că "OUG este cu dedicaţie (inclusiv) pentru Dragnea". De-abia pe 24 ianuarie declară că "are dubii privind valabilitatea sentinţei" (inexistenţa motivării scrise, la zece luni de la pronunţare). Sentinţa era în mod clar atacabilă şi fără OUG.

* Presupunând că n-a fost o condamnare de chichi (cu complicitatea "condamnatului", care ştia că la final scapă). Condamnare care să tragă-n jos PSD şi în acelaşi timp să-l înşurubeze mai bine la conducerea partidului, ca "victimă a unui proces politic". Sunt tot mai multe elemente care indică această variantă.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."