11 februarie 2017

"Walking back the cat"


Dragnea ŞTIA dinainte de alegeri şi de mitingul anticorupţilor că poate scăpa de condamnare, motivarea sentinţei neapărând în termenul-limită legal de 30 de zile. Din a 31-a zi ar fi trebuit s-o ştie*, şi cu atât mai mult după plecarea Liviei Stanciu de la ÎCCJ la CCR (iunie 2016): "nu mai putea fi semnată". Dar Dragnea a preferat să nu contrazică percepţia că "PSD este condus de un penal", şi că "OUG este cu dedicaţie (inclusiv) pentru Dragnea". De-abia pe 24 ianuarie declară că "are dubii privind valabilitatea sentinţei" (inexistenţa motivării scrise, la zece luni de la pronunţare). Sentinţa era în mod clar atacabilă şi fără OUG.
* Presupunând că n-a fost o condamnare de chichi (cu complicitatea "condamnatului", care ştia că la final scapă). Condamnare care să tragă-n jos PSD şi în acelaşi timp să-l înşurubeze mai bine la conducerea partidului, ca "victimă a unui proces politic". Sunt tot mai multe elemente care indică această variantă.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):