08 octombrie 2016

S-a dus dracu' Axa

Romania throws the UK under the (EU-)bus 

La început (în 2004, când  termenul a fost "consacrat" de EuroBăse, imediat după ce a fost declarat câştigătorul alegerilor prezidenţiale), am văzut Axa Washington-Londra-Bucureşti ca pe o chestie "heavy duty", ca pe un mecanism tip "solicitare -> consultare -> decizie rapidă -> sprijin -> acţiune comună", între parteneri dacă nu egali, măcar cu drepturi egale de decizie, şi care ar garanta României anumite chestiuni mai greu de atins prin negocieri interminabile cu "totalitatea partenerilor externi/europeni". Nu mă lămurisem încă în privinţa UE, da' nici entuziast nu eram. Începeam să-mi pun întrebări pe măsură ce se tot anunţa închiderea câte unui capitol de negociere pre-aderare (capitole "negociate" catastrofal pentru România de către PSD, şi mai apoi de către PnL-PD/D.A.: s-au acceptat integral toate condiţionările oficiale şi neoficiale, cu câteva derogări doar în privinţa termenelor de implementare, şi doar în domenii mai puţin importante). Mai apoi, m-am lămurit: era vorba doar despre o supralicitare propagandistică, "un discurs de poziţionare" ca lider al unui stat subordonat. Şi am sesizat şi ordinea "enumerării": un lider dacă-nu-patriot-măcar-atent ar fi pus la început Bucureştiul (nu ! - în mod deliberat, "imagologic", s-a urmărit promovarea poziţiei de subordonare).

Totuşi, "conceptul" ar avea un sens pozitiv doar dacă cei trei actori ar fi: o Americă "resetată" sub o eventuală Administraţie Trump ("neo-republicană", nu "neo-con"), o Mare Britanie post-Brexit şi de asemenea, "resetată/UKIP-izată", şi o Românie ieşită din UE şi guvernată de alte partide/coaliţii decât cele de până acum. Dintre cele trei condiţii minime obligatorii, a treia mi se pare cel mai greu de realizat. Un parteneriat între "actori" cu drepturi egale, pentru interesele lor naţionale şi nu ca parte a unui plan globalist. Chiar şi în "viziunea iniţială", Axa nu avea condiţionări legate de UE.

Între timp au apărut divergenţe importante între partenerii majori din Axă, odată cu mandatele Obama, iar Bucureştiul s-a aliniat la poziţia "nucleului" franco-german, adică la negocierea ostilă a Brexit-ului (în aceste condiţii, nu mai poţi vorbi despre România şi Marea Britanie ca despre doi parteneri strategici).

Bloomberg (Bilateral Brexit Talks With U.K. Are Off the Table, Romania Says): 
Romania firmly excludes any bilateral talks with the U.K. before Prime Minister Theresa May’s government triggers the official exit procedure from the European Union. 
Foreign Minister Lazar Comanescu rejected calls by May to start discussing Britain’s departure from the bloc. He called Brexit an opportunity to “relaunch” and “upgrade” the EU, making it more flexible and boosting solidarity. 
“Under no circumstances will we engage in any kind of talks with the U.K. that aren’t in the 27-to-1 format,” Comanescu said Friday in an interview in Bucharest. 
May said this month that she’ll begin the formal Brexit process by the end of March following this summer’s referendum, sending the pound plummeting. Eastern European citizens have flocked to the U.K. since joining the EU, with Poland and Romania having the largest communities working there. Romania plans to have a “very active role” in negotiating the Brexit terms, President Klaus Iohannis said.
"Traducerea": România se simte uşurată de plecarea Marii Britanii din UE, fiindcă astfel îi va fi mai uşor să joace cu partenerii preferaţi (adică să joace după melodia cântată de ăia), nu vor mai fi tergiversări şi Gică-Contra, iar Brexitul trebuie negociat dur, costurile ridicate să fie un exemplu pentru alţii care ar avea idei de evadare din lagărul UEist.
De văzut cum vor evolua relaţiile în "restul de Axă" (Bucureşti-Washington) în evenualitatea unei Administraţii Trump - propagandiştilor Sistemului li s-a dat liber să latre la Trump. A, şi încă ceva: de văzut dacă viitorii ambasadori, american şi britanic, îşi vor mai da ei cu părerea - public - pe chestiuni de politică internă a României, ca până acum. Va fi un indiciu important privind liniile de la Londra şi Washington.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: