Cotele ţoapelor Dunării

Naţional:

Gata, s-a dus epoca suava a discretiei si a bunului simt, a masurii in toate cele, evolutia moravurilor – cam usoare, dupa parerea noastra ! – ne impinge acum spre epoca totalei lipse de buna cuviinta si de buna crestere. Citeam prin anii ‘ 80 cate ceva despre societatea suedeza extrem de permisiva si ne minunam ca oricine putea sa afle, daca isi dorea asta, ce face vecinul lui, ce rate are si la ce, cat castiga pe luna, ce are prin casa. Nu se poate nimic fara de reguli, nu se pot amesteca deodata mere cu patlagele vinetele ! Turnul Babel nu-i o simpla poveste si nici amestecul limbilor. Ba par a fi chiar un blestem!

Altaceva doream  a revela aici : pe masura ce totul se deschide, uneori chiar scabros de indiscret ca intrebarile de-a dreptul tembele ale multor jurnalisti si jurnaliste, precum Savram asta, mai prost decat o cratima pusa aiurea, totul se inchide sau se trece neobservat. Vechea noastra indeletnicire de peizani de la Danubiu trece intr-o clocita parada de sclipici. Multe lovituri de teatru cad in zodia adaptarilor, tot pentru “renumeratie”, fireste, ca daca melanjezi Shakespeare cu Baranga  si cu Woodrea e textul tau si ti-l platesti ca orighinel !

Apropo de laifstail, mi-aduc aminte de ceva ce am cetit in jurnalul nebunului genial de Dali care poposise la Sorbona pentru o conferenta, coborand dintr-un Rolls Royce alb umplut cu sute de conopide de aceeasi culoare ! Asta prin ‘ 60 ! Bine, era Dali, nu duduita asta, Leana Urdea, care nici intr-un aprozar nu ar face ratting ! In acest laifspilhozen se dau in stamba vedetele de balci de pre la noi si rememoreaza evenimente. Avem asa : miliardari de carton presat, vipi de poleiala sau de vipla, vipe de hartie creponata si analisti respingatori de hartie igienica ! Toti sunt veniti de la coada vacii si a existentei si vor sa sara peste sapte cai sau sa-si tatueze precum croitorasul al viteaz, “saptche dintr-o palitura”. Dar si acolo era vorba despre muste! Muste betive ! Vrem notorietate, NATOrietate, vizibilitate, Nobel si o Noua Euroviziune !

Am remarcat la multe vedete confectionate peste noapte ca nu prea mai vor sa-si aminteasca de unde au plecat. Sau ca nu au termenat nicio scoala mai acatarii ! Noi nu reprezentam inca o societate a banului unde, ca-n America sau Franta, un actor e mandru ca a fost vanzator de mezeluri, docher si soldat in Legiunea Straina. Sau ca nu’s ce scriitor a vandut ziare si ventuze si a lucrat ca postas in tinerete.

Mitocanie, bre, in stare de orice si mai ales in stare pura si simpla, necristalizata, de sa umpli o banita de porumb cu dansa ! Fireste, asa e si in America ( in “State” se zice mai recentissim !), sau mai bine era, prin anii ‘ 20 ! Atunci, toti spiridonii, chiriacii si alti baieti de pravalie ajungeau milionari pe cai dosnice, caci prin munca organizata si cinstita nu se ajunge, cum bine se stie, nicaieri. Tot astfel si la alde noi, high-life la pahare din plastic, mamaliga cu sampanie si tocana cu trufe, plus partide de table pe Coasta de Azur, auzi dumneata, te duci la Saint Tropez sa mananci mici cu perje, ca la Videle, Oltenita sau Plescoi ! Toti acei self-made-men improvizati au aparut la altii fie in timpul prohibitiei, fie in timpul celebrei crize din ’29, fie la sfarsitul celui De-al Doilea Macel Mondial, fie in urma demontarii puterii sovietelor. Si au aparut ordonat si la ordin !

Istoria, asta este marea obsesie a acestor fete si fatalai, a acestor servitori din nascare, a acestor randasi, a acestor bastarzi, de tipul lui Balconschi ala cu falcile precum concasorul, cu sau fara scoli inalte, pe puncte oricum toate. Imi spunea cu oarece repros un fost prieten, inca de prin anii ’90, caci de atunci e pornit tavalugul colonizarii, cum de indraznesc sa apropii numele intre ele, cum de ii compar pe cutare boieri ai mintii oloage cu niste ambalaje lucioase de existenta la cornet, patablesii cu becaliotii de-un paregzamplu ! Pai, alde becaliotii au mai lasat o dara, astia nimic, nici macar ca limacsii, nu vedeti ca nici in pahare nu stiu sa toarne ? Uite asa bine, nu vedeti ca nu e nicio diferenta intre dansii, nu vedeti cum se dau in stamba sau in tifon, in ce le este invelit jegul existentei lor inchipuite ? Iar pe langa Istorie, mai au o obsesie ipochimenii astia care cred ca isi deplaseaza hoitul in lumina reflectoarelor : lumea care sade cu gura cascata la noi, ambasadele, institutiile, Ooropa dumitale, venerabile ! Se si uita continentul la un vaporean de apa de ploaie si la fata unei femei de serviciu ?! Duamna, auzi?!