“Boerul”

Articol de Paul Everac, din 2008 (Cronica Română). Aluzia este la majorarea salariilor din învăţământ, chiar înaintea campaniei electorale. Tăriceanu&PSD atunci, Ponta&Băsescu acum.

- Boerule, zise Ţâcă, dă şi mie nişte marafeţi, mânca-ţi-aş gura! Hai că sunt şi eu gigea, se cheamă că sunt profesor, şi dacă nu-mi dai îl las pe ăla-micu berc, şi ce-ai făcut? Hai, că i-ai încăputat pe ăia şi pe ăia, pe judecători i-ai făcut oameni, pe procurori chiaburi, i-ai încoţopenit frumuşel şi pe poliţişti, iar la mine îţi mănânci de sub unghie, cum dracu’?! Dă şi mie, căci şi dascălul e om, pe bune!
Cei doi înzorzonaţi, daţi cu odicolon şi căniţi la mustaţă, se plimbau prin centru strânşi de braţetă.
- Dă-le, bre, zise Mangositul către Cheraples, nu te mai ţine atâta de brăcinar, hai că şi mizerabilul ăsta de Ţâcă dimpreună cu ai lui trebuie să trăiască! Dă-le niţel, să simtă că vine bairamul, să aibă bucurie de noi când cu ştampila!...
- Le-aş da, colega, le-aş da mai cu moţ, dar nu prea am de unde...
- Ai, fi-ţi-ar mutra, hai că te cunosc eu! Mai sugrumă-te din altă parte şi dă-i şi belferului, căci altfel îţi face o tâmjă de nu poţi s-o duci!
- Hai zău!
- Ba e aşa cum îţi spun! Şi dacă nu-i dai de bună plăcere, o să te înţep cu sula în coastă, uite aici pe promenadă, de o să rămâi zevzec. Eu ţi-s naşul, eu te scot din rosturile tale, îţi dau cu cârmâz pe faţă, te damblagesc! Şi spunând aşa, Mangositul chiar puse mâna pe o sulă de cizmărie ce o purta în buzunar şi, de nimeni văzut, înţepă cu vârful pe Cheraples. Acesta se mai izmeni o vreme şi până la urmă slobozi nişte marafeţi bunişori lui Ţâcă, să-şi facă mendrele de obşte.
- Sărut mâna, boerule, zise acesta vrăjit, venindu-le înainte pe promenadă.
- Să trăieşti, Ţâcă, şi să fii sănătos! Aleargă şi fă-ţi treaba ta de dascăl! Spune-le la toţi binele care l-ai păţit.
Cei doi înaintară cu pas legănat.
- Ai văzut ce frumos mi-a mulţumit? întrebă Cheraplesul.
- Care? zise Mangositul. Mie mi-a pupat mâna, că doar eu sunt ăla care i-a prilejuit huzmetul. Fără mine şi sula mea (de cizmărie) se alegea praful.
- Ei hai, chiar aşa? Pâi tu n-ai de niciunele, tăicuţă, tu mototolişi nişte vorbe, dar temeiul e la mine, în punga şi chiverniseala mea, eu slobod din chimirul meu gologanii de unde ştiu şi dacă s-ar ivi neplăceri financiare eu le îndur singur, iar tu te zvânţi şi te fâlfâi, cu sulă cu tot. De-aceea el mi-a zis mie “sărut-mâna” şi “boerule!”, am fost făptaşul cel adevărat!
- Ba mie, care am fost stăruitorul hotărâtor!
- Ba mie, care am fost agonisitorul!
- Ba mie, care te-am înţepat în coaste, nesimţitorule! Şi ar fi cu cale să pună ştampila pe mine, stăpânul sulei. Căci de aici se trag cele de folos lui şi lumii mărunte!
Mai făcură nişte paşi pe promenadă, de braţetă, rânjind, până se ivi alt puştiulache.
- Tu care eşti, tot Ţâcă?
- Nu boerule, pupa-ţi-aş picioarele, eu sunt frate-su, Fârlifus! Şi am venit să te rog să nu mă laşi să mor cu zile, să ne dai şi nouă, să ne luam o hanţă sau o fleandură acu’ înaintea iernii, să lingem un basamac în cinstea Măriei Tale, să te votăm, deh! Cum ai făcut cu alde Ţâcă!
- Dar care e boerul pe care-l votezi, bre Fârlifus?
- Pâi nu sunteţi împreună?
- Nu! Suntem certaţi şi dezbinaţi ideologic şi politic!
- N-aş fi zis.
- Ba e aşa cum îţi spunem, bre Ţafandache! Singura noastră legătură e o unealtă de cizmărie.
- Ei!
- Da. Unul e cu socoteala, altul cu sula. Boerul sunt eu!
- Ba eu!
- Ba eu! Eu dau lovelele! Iar pe tine Mangositule, te iau şi te bag de urgenţă...!
- Ba că eu te iau şi te bag, Cheraplesule. Îţi zic şi de Născătoarea cui te-a făcut!
- Eu de Precista cui te-a crucit!
Şi aşa, din vorbă boerească în vorbă boerească, alungând toată puştimea din jur care venise să ceară, cei doi ajunseră fuduli şi gata de păruială în faţa secţiei de vot. 

• Everac, potpourri