02 martie 2014

Pepelioşka către Ivan

De la Petru cel Mare, Rusia a avut ambiții europene. Uniunea Europeană ar trebui să arate clar că aceste ambiții sunt realiste și că, potențial, adevăratele limite ale Uniunii Europene ar putea fi pe coasta rusească a Pacificului. 

Fundaţia CES (Center for European Studies) a Partidului Popular European (PPE), scoate o nouă "perlă" (după cea cu "bomba atomică a UE") - invitarea Rusiei în UE, o chestie despre care se discută deschis "în anumite cercuri". Şi sub mai multe forme, inclusiv cea "imperială" (Dughin). 

Din articolul CES, "Către Rusia cu curaj" (To Russia with Courage): 

[...] În 2008, Consiliul European a înființat un grup de reflecție care să se gândească la viitorul Europei. Una din întrebările la care trebuia să răspundă a fost până unde ar trebui să ajungă granițele Uniunii Europene. Grupul, condus de fostul prim-ministru spaniol Felipe Gonzalez, a concluzionat că "UE trebuie să rămână deschisă pentru potențiali noi membri din Europa, evaluând fiecare candidatură pe baza meritelor proprii și cu respectarea criteriilor de aderare". Conformitatea cu criteriile de aderare, s-a afirmat, au fost "de fapt, adevăratele limite ale Europei".

Evenimentele recente din Ucraina sunt o reamintire a faptului că proiectul european nu este finalizat. Experiența istorică din occidentul european și paralelele cu estul european sunt o provocare pentru europenii introvertiţi, de a se gândi la ceea ce este de neconceput.

Rusia ar trebui să fie încurajată să respecte criteriile de aderare la UE, cu principiile democrației, economiei de piață și drepturilor omului pe care este construită Uniunea Europeană. De la Petru cel Mare, Rusia a avut ambiții europene. Uniunea Europeană ar trebui să arate clar că aceste ambiții sunt realiste și că, potențial, adevăratele limite ale Uniunii Europene ar putea fi pe coasta rusească a Pacificului. Nu mâine. O altă fostă superputere, Marea Britanie, a devenit membru al Uniunii Europene la o jumătate de secol după ce a pierdut statutul de superputere.

Europa trebuie să facă imediat orice-ar fi nevoie pentru a opri violența în Ucraina. Pe termen lung, cu toate acestea, chestiunea nu este dacă Ucraina ar trebui să fie în sfera rusă sau europeană de influență. Chestiunea este care sunt perspectivele europene ale Rusiei, și ale tuturor țărilor de la frontierele sale vestice.

2 comentarii :

Riddick spunea...

http://curezone.com/upload/Members/ChazTheMeatHe/Books/Golitsyn_The_Perestroika_Deception_The_World_s_Slide_Towards_the_Secon.pdf

Riddick spunea...

Comunicatul către țară al CFSN (22 decembrie 1989) vorbește despre România integrându-se în "Europa unită", văzută sub forma Casei Comune Europene (concept lansat de Gorbaciov): "9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale Romaniei și, în primul rînd, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia."

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/comunicatul-ara-al-consiliului-fsn-22-decembrie-1989

The Federalist (1990): Reflections on the European Common Home

http://www.thefederalist.eu/site/index.php?option=com_content&view=article&id=3&lang=en


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: