10 martie 2014

Aderarea la uniunea bancară UE = bani scoşi din buzunarele contribuabililor, pentru bancheri


S-ar putea chiar mai înainte de o eventuală aderare la uniunea bancară. Pregătirile s-au făcut deja. Ne pregătim să imităm Grecia.

Ziarul Financiar:

Nicolae Dănilă, BNR: Statul şi privaţii trebuie să fie gata pentru finanţarea unor bănci

Sectorul privat local şi autorităţile publice ar trebui să fie pregătite pentru necesitatea de a interveni pentru finanţarea operaţiunilor unor bănci, avertizează Nicolae Dănilă, membru în consiliul de administraţie al BNR.

„Îmi permit să atrag atenţia asupra faptului că, atât sectorul privat local, cât şi auto­rităţile publice de la noi ar trebui să fie pregătite pentru contracararea modificării perspectivei surselor de finanţare pe termen scurt şi chiar pentru necesitatea de a interveni pentru finanţarea operaţiunilor unor bănci“, a susţi­nut Dănilă într-o prezentare susţinută în cadrul programului „Academica BNR".

El con­sideră că băncile şi statul ar trebui să facă „unele calcule" referitoare la costurile poten­ţiale din perioada ur­mă­toare legate de aderarea României la Uniu­nea Bancară pentru a stabili soluţiile de urmat. „Mi-e teamă că vom asista la situaţia în care finanţarea pentru «bank resolution» va fi acoperită în principal şi prioritar de către sectorul bancar local (fond de garantare a depozitelor, fond naţional de rezoluţie) şi din bugetele statelor respective."

Un comentariu :

Riddick spunea...


Băsescu promite - pe cârca noastră - depăşiri la Europlan

"România nu este încă membră a zonei Euro şi va mai dura câţiva ani până să adoptăm moneda unică. Aceasta nu înseamnă că aderarea la Euro nu se află pe agenda de priorităţi ale României. Banca Naţională arăta într-o evaluare recentă că progresele pentru îndeplinirea criteriilor de convergenţă sunt semnificative, astfel încât doar rata inflaţiei şi ratele dobânzilor pe termen lung depăşesc încă valorile de referinţă ale criteriilor de la Maastricht. Dacă aderarea la zona Euro este plasată în perspectivă temporală medie, dată fiind importanţa asigurării convergenţei reale, participarea de la bun început la Uniunea Bancară este obiect de consens politic intern şi se va operaţionaliza pe termen scurt."

http://riddickro.blogspot.ro/2014/01/basescu-promite-pe-carca-noastra.html


DOI FRAŢI DE CRUCE ROŞIE
Bail-in Băsescu şi Bail-in Voinea

Nerabdător să ne distrugă sistemul bancar şi afacerile, ministrul bugetului Liviu Voinea şi-a exprimat dorinţa, la Bruxelles, în cadrul reuniunii Consiliului extraordinar ECOFIN, de miercuri, 18 decembrie, ca furtul banilor depuşi în bănci prin mecanismul de "bail-in" să devină legal cât mai curând şi să fie efectiv de la întâi ianuarie 2016.

Întrucât avem norocul să nu facem parte, încă, din Zona Euro, prevederile stupefiante adoptate de UE în privinţa confiscării depunerilor din bănci, pe modelul din Cipru, nu ni s-ar aplica, dacă nu am adera la proiectata Uniune bancară a continentului.

Dar preşedintele Traian Băsescu este, conform propriilor spuse, un entuziast al Uniunii bancare.
Sinteza nerăbdării lui Voinea cu entuziasmul lui Băsescu ne condamnă să urmăm destinul stupid rezervat Europei de cele mai întunecate minţi financiare ale Uniunii Europene; în faţa pericolului să ne fie şterpeliţi banii din bănci, ni-i vom retrage, în masă, căutând o altă soluţie de păstrare a agoniselii, iar afaceriştii vor căuta să-şi deschidă conturi pe alte meleaguri decât cele europene.

http://riddickro.blogspot.ro/2013/12/bail-in-basescu-si-bail-in-voinea.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: