17 decembrie 2013

USL joacă cartea germană. Ca şi Băsescu şi PDL, de altfel.

Aleksandr Dughin: "Crearea axei Berlin – Moscova, ca o construcţie occidentală portantă a Imperiului Eurasiatic, presupune câţiva paşi serioşi privind ţările Europei de Est situate între Rusia şi Germania"
Marea Coaliţie de la Berlin imită de fapt coaliţia "pepe-socialistă" de la Comisia Europeană şi Parlamentul European (populari, socialişti, liberali, verzi şi eurocomunişti). Geoană - şi alţii - au mai făcut aluzii privind o colaborare între "partidele democratice" (în traducere: "partidele establishmentului UEist"). "Triunghiul de la Weimar" este o structură militar-politică sub control franco-german, care se vrea un fel de predecesor al "armatei (S)UE", şi unde Polonia a intrat doar pentru figuraţie, rol pe care ar urma să-l joace şi România. UE are planuri "secrete" care implică şi participarea Rusiei.

Geoană, articol la Adevărul:
GroKo, România şi Europa

[...] Şi, nu în ultimul rând, o Grosse Koalition la Berlin trebuie să reprezinte un imbold decisiv pentru intrarea în următoarea fază de construcţie a proiectului european. După confirmarea din Buntestag de pe 17 decembrie, a doua zi, Cancelarul Merkel va merge la Paris, reconfirmând, simbolic, importanţa şi validitatea cuplului franco-german. Acest cuplu va trebui extins către Răsărit prin completarea triunghiului de la Weimar, Germania – Franţa - Polonia, cu un al patrulea partener - România, asigurând coerenţa şi echilibrul între principalele state din Nordul, respectiv Sudul Zonei Euro şi Non-Euro, între vechii şi noii membri ai Uniuniii Europene. Pentru a fi acceptată în acest format, dar şi în alte alianţe cu geometrii variabile, ce vor defini modul de funcţionare a Uniunii Europene în anii şi deceniile care vin, România va trebui să devină mai coerentă şi mai ambiţioasă în plan politic şi diplomatic, mai puternică economic şi să-şi rezolve gravele probleme de imagine la nivelul opiniei publice europene. 

Şi, mai important decât orice, să putem clădi o Mare Coaliţie şi în interiorul naţiunii noastre în jurul Noului Proiect de Ţară pentru România, post-integrare în UE şi NATO. Probabil că în 2014 va fi greu datorită mizelor uriaşe ale alegerior europene şi prezidenţiale. Dar munca a început şi trebuie să continue. În Germania, negocierea Marii Coaliţii a durat trei luni. La noi va dura mai mult. Va fi însă prima obligaţie a actualilor şi viitorilor lideri, de la Putere şi din Opoziţie, din mediul politic, dar şi economic şi social, a mediilor academice şi a comunităţilor româneşti de pretutindeni. 2015 trebuie să fie începutul unui nou ciclu istoric pentru România şi pentru Europa.

Un comentariu :

Riddick spunea...



Cătălin Predoiu (PDL), 2013:

"Cunoscuta 'axă' Washington - Londra - Bucureşti trebuie să includă şi Berlinul. - link

"Fundaţia Konrad Adenauer este un partener al României. A ajutat mult România, de exemplu, a furnizat experţi pentru elaborarea unor acte normative ale Ministerului Justiţiei. În prezent, derulează un program important de cursuri de guvernare publică, în care sunt implicaţi 120 de experţi în varii domenii. Vom coopta aceşti experţi în aparatul tehnic al Guvernului Alternativă PDL, ca staff de suport al miniştrilor noştri. Suntem un partid de centru dreapta care crede în proiectul european şi valorile europene." - link


Rusia invită în mod semi-oficial USL în tabăra ruso-germană (2012).

Vocea Rusiei ("Victor Ponta va trebui să aleagă între Berlin şi Washington"): "Fiecare elită naţională din cadrul UE va trebui să aleagă între susţinerea „proiectului german” sau al unei viziuni alternative, susţinute mai mult sau mai puţin tacit de Washington care nu este deloc interesat de crearea unui stat federativ european sub controlul exclusiv al Germaniei. Judecând după poziţia adoptată de Traian Băsescu în problema bugetului comunitar, Berlinul îi este mai aproape de suflet. Mulţi analişti au rămas nedumeriţi de curajul lui Victor Ponta de a ameninţa Germania cu un veto, iar Berlinul a reacţionat dur şi imediat, atenţionându-l prin intermediul Deutsche Welle că dreptul de veto este, de fapt, unul formal şi rezervat ţărilor mai „şmechere” decât România. Comportamentul premierului român devine mult mai uşor de explicat dacă presupunem că în Palatul Victoria deja se simte gerul siberian care reflectă răcirea drastică a relaţiilor dintre Washington şi Berlin."


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: