Dez-ocuparea: Gata. Echipa Băsescu de la CCR face loc majorităţii USL-UDMR.

11 decembrie 2013

Gata. Echipa Băsescu de la CCR face loc majorităţii USL-UDMR.

După ce oamenii lui de la CCR au aprobat tot felul de porcării (pragul de validare de 30% la referendumuri fiind cea mai mare), Băsescu poate acum să se disocieze de viitoarele porcării care vor trece de Curte, cum ar fi descentralizarea, imprescriptibilitatea infracţiunii de omor (cu trimitere la dosarele "revoluţiei", mineriadelor şi crimelor comunismului), şi falsificarea - din nou ! - a referendumului de regionalizare (de "revizuire a Constituţiei").

Motoc-CEDO are încredere în colegii săi de la CCR şi "în idealul lor despre justiţie":

„Astazi plenul CCR a decis sa imi tin discursul numai in fata plenului CCR. Presedintele CCR m-a invitat sa imi public discursul pe site-ul Curtii. Colegul si vechiul meu prieten, Cristian Preda ma intreba daca cineva mai stie istoria si semnificatia expresiei 'a spune adevarul puterii' . Unul dintre cele evenimentele existentiale pentru mine a fost Ajunul Craciunului din 2007 petrecut la New York in prezenta lui Vaclav Havel. Revenind la CCR nu cred ca plecarea mea va schimba ceva. Cred ca reputatia internationala pe care Curtea Constitutionala a Romaniei a dobandit-o ultimii ani corespunde realitatii. Cred in colegii mei de la CCR si idealul lor despre justitie”, a scris Motoc pe pagina sa de Facebook.

Revizuirea Constituţiei: atac împotriva României!

Un comentariu :

Riddick spunea...: Greşeala "Unul dintre cele evenimentele existentiale pentru mine" apare în textul original:

https://www.facebook.com/iulia.motoc/posts/10200971644556549; 12/11/2013

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."