03 decembrie 2013

Ar mai fi de rezolvat chestiunea pragului de validare, de 50%


Nu-mi permit naivitatea de a crede că Băsescu "a blocat" acordul cu FMI (de fapt, nu l-a blocat, recunoaşte chiar purtătorul lui de cuvânt) fiindcă n-ar putea dormi el noaptea de grija noastră, că ne-ar creşte preţurile prin acciza de 7 eurocenţi la carburanţi (de remarcat preferinţa PDUSL pentru taxarea în monede exotice, şi nu în lei). De fapt, "divergenţa" nu cuprinde şi devalizarea cu acte a patrimoniului de stat, intitulată "privatizare".

Aş asocia manevra cu resuscitarea comisiei de revizuire a Constituţiei, care "trebuie" să dea un răspuns Comisiei de la Veneţia (Ponta chiar a dat indicăţii, ca observaţiile Comisiei să fie incluse în raportul de revizuire).

Mai exact, s-ar putea accelera procedura de revizuire, şi implicit referendumul de regionalizare (de "revizuire a Constituţiei"). Posibil, prin suspendare, chiar prin invocarea unei clauze constituţionale (nemaifiind necesar referendumul de demitere, ci doar 2/3 voturi la parlament).

Dar de ce s-ar "lipi" referendumurile (demitere+revizuire), când a rămas tot prag de validare de 50% ? Sau a celui de-al doilea, cu alegerile europarlamentare ? Exclud o demisie "tactică" a lui Băsescu, făcută ca să încurce planurile, plasând alegerile prezidenţiale anticipate în interiorul perioadei de un an cu prag de 50%. CCR nu a publicat motivarea şi nu a trimis-o la Cotroceni, care ar urma să promulge legea referendumului (modificată, cu prag de 30%) în maxim 10 zile. Se are în vedere o falsificare PE FAŢĂ a referendumului constituţional, ca în 2003 (participare reală maxim 41-42%, validare cu "55,7%") ?

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: