Dez-ocuparea: De ce mai vrea regimul pontobăsesc încă un acord cu FMI

16 iulie 2013

De ce mai vrea regimul pontobăsesc încă un acord cu FMI

Băsescu, azi: "Al doilea acord s-a finalizat, e drept cu câteva probleme. Acum avem nevoie de altul."

Băsescu, acum vreo trei luni: "Aș încheia această pledoarie pentru 6 mai 2010 și pentru o dezvoltare durabilă care să aibă în vedere și necesitatea de a avea un nou acord cu UE si FMI, nu pentru bani, ci pentru a accelera convergența pentru intrarea în zona euro, spunând că am sentimentul ca președinte că mi-am făcut datoria pe 6 mai 2010, că, altfel, fără aceste măsuri, românii ar fi trăit mult mai rău azi."

AHA: strângem cureaua, pentru trecerea la euro.

#‎eurocommies‬ ‪#‎PontaBass‬

2 comentarii :

Riddick spunea...: Linkul de la DIGI 24 (cu a doua declaraţie) nu mai este activ.; 7/16/2013
Riddick spunea...: Lucrează sistem bielă-manivelă, "uns".

Numai căscăunzii nu văd.; 7/16/2013

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."