Dez-ocuparea: Hai, că m-am prins care-i şpilu'

28 noiembrie 2012

Hai, că m-am prins care-i şpilu'

O nouă suspendare fără cvorum aranjează pe toată lumea - omu' se declară "învins de structuri": "Aaaarghhh! (răget-ca-de-leu) Ie-te: nu-l pusei pe Tonta premier şi mă suspendară iar!"; regionalizarea intră la referendum constituţional tot fără cvorum : "Nu eu! Nu noi (ARD*)! Ei, ei au scos cvorumul!", deci poate trece şi dacă vin doar trei inşi şi doi votează "pentru".

Căcărău (în seara asta): "În acel moment se declanşează acţiunea de suspendare, în acel moment legislaţia absurdă privitoare la cvorum şi unică în Europa se modifică în regim de urgenţă, domnul preşedinte este suspendat, Guvernul este învestit şi avem şi referendumul de demitere la care cunoaşteţi bine care e poziţia noastră."

(* "Dar le-am asigurat voturi că să se întrunească 2/3 din numărul de parlamentari, pentru revizuire").

Un comentariu :

Riddick spunea...: Ce, la ratificarea Tratatului de la Lisabona n-a fost cvasi-unanimitate, la 8-9 luni de la prima suspendare, cea din 2007 ?

Doar un vot împotrivă (Lavinia Şandru) şi o abţinere (unul de la PC): era aiurea să apară în statistici cu 100% DA, s-a operat această cosmetizare.; 11/29/2012

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."