24 septembrie 2012

"Cursul evenimentelor din ultimii ani tinde să stabilească în Europa un fel de ierarhie de pe urma căreia vom avea state-comisari, care îşi vor lua sarcina să aplice corecţii popoarelor inferioare, fără ca acestea să poată măcar crâcni"


„Din vremea cavernelor, cand daca aveau ceva de impartit se luau la tranta dreapta, oamenii s-au civilizat si au ajuns sa nu se mai bata decat foarte rar de la egal la egal, practica timpului nostru fiind ca un ins sa stea smirna, iar altul sa-i care palme peste obraji si pumni perpendiculari pe maxilare. Aceasta operatie care, cu un termen militar, se cheama „mutarea falcilor“ e introdusa pe scara larga in cele mai felurite medii unde s-a stabilit o ierarhie. Viata nu ne-a iertat si am vazut in repetate randuri cum un om, de multe ori nici mai puternic, nici mai inteligent si nici mai frumos, bate pe un altul, iar victima nu poate riposta in nici un fel, ci sta cu mainile in jos si inghite. [...]

Pana acum, popoarele, daca aveau ceva intre ele, se luau la o tranta mai mult sau mai putin dreapta. Au fost state puternice care au cotropit tari mici, dar acestea s-au aparat si ele cum au putut, lovind unde au nimerit. Niciodata pana azi natiunea agresoare n-a pretins natiunii atacate sa stea in fata ei in pozitie de drepti.

Cursul evenimentelor din ultimii ani tinde sa stabileasca in Europa un fel de ierarhie de pe urma careia vom avea state-comisari, care isi vor lua sarcina sa aplice corectii popoarelor inferioare, fara ca acestea sa poata macar cracni. Cu alte cuvinte, istoria a ajuns in faza mutarii falcilor la natiuni.”

(citate din Geo Bogza – “Mutarea fălcilor la naţiuni”, 1933)

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: