Întrebarea mea: dacă SE ȘTIA, atunci de ce s-a acceptat convocarea plenului reunit al parlamentului "pentru audierea mesajului premierului " ?

Și revin iar la cei doi pași critici parcurși de PDL și de Băsescu...

UPDATE (ca să se înțeleagă ce am vrut să spun în titlul postării):

• Oamenii lui Băsescu îl acuză pe Blaga de trădare

Surse PDL ne-au informat că strategii PDL propuseseră evitarea confruntării, prin amânarea ședinței extraordinare. Se miza pe începerea vacanței, care ar fi făcut mai dificilă convocarea parlamentarilor USL și mai ales ai celor din minoritățile naționale. Astfel, Blaga ar fi trebuit să respingă solicitarea de convocare a plenurilor reunite, pentru a asculta mesajul lui Victor Ponta, privind reprezentarea României la Bruxelles. Vasile Blaga trebuia să invoce decizia Curții Constituționale care spune că Traian Băsescu reprezintă țara la Consiliul European, deci Ponta nu avea de ce să vină în fața Parlamentului.

• Regulamentul ședinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

Art. 2. - Convocarea Camerelor în şedinţă comună se face de preşedinţii acestora *, de comun acord.

*  Au fost convocate de Blaga și Anastase, ambii în funcție atunci.
 

• Constituția României 

Titlul III: Autoritățile publice, Capitolul I: Parlamentul

Articolul 66: Sesiuni      

1. Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie *. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie.

2. Camera Deputaților și Senatul se întrunesc și în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puțin o treime din numărul deputaților sau al senatorilor.

3. Convocarea Camerelor se face de președinții acestora.

*  Parlamentul era în vacanță parlamentară atunci când a fost convocat în sesiune extraordinară.

*   *   *

Bursa:

ÎNCERCAREA UNUI DIAGNOSTIC DE PSIHOPATOLOGIE SOCIALĂ: MITOMANIA

USL versus Băsescu - modus operandi 

     Acesta este un articol care se bazează pe deducţii şi speculaţii, în mod exclusiv asupra unor fapte, declaraţii şi documente publice.
     Informaţiile despre acestea din urmă sunt culese din surse de notorietate, ori parvin oficial de la instituţii publice; rigoarea este garantată numai în privinţa preluării şi reproducerii lor.
     Deşi m-am străduit să procesez riguros, nu pot garanta că scenariile avansate aici corespund realităţii şi că nu sunt viciate de o optică personală.
     De altfel, nici nu mi-am reprimat-o.

       Serviciile de informaţii au avut cunoştinţă de planificarea USL de preluare a puterii în stat, cel puţin începând cu lunile februarie/martie, dar câteva indicii sugerează că Traian Băsescu ar fi fost informat asupra pregătirilor, încă de anul trecut, prin septembrie/octombrie.

     Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), unde Daniel Morar este procurorul şef, a primit autorizaţia, în primăvara asta, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde Laura Codruţa Kovesi este procurorul general, să fie supravegheate convorbirile colegului său, procurorul George Bălan, din Consiliul Suprem al Magistraturii (Laura Codruţa Kovesi este, prin natura funcţiei, membră a CSM), întrucât, după cum se spune, Bălan i-ar fi râvnit locul lui Kovesi, concomitent cu propulsarea consilierului său Marcel Sâmpetru, în locul lui Morar, scop în care s-ar fi făcut util conducerii PSD, furnizându-i informaţii secrete despre concurenţi politici din PNL, traficate de o structură informativă ilfoveană.

     Aşa cum judicios a observat PSD-istul Dan Şova, o astfel de intenţie ar fi fost aberantă, cât timp Traian Băsescu se afla la Cotroceni, deoarece numirile în aceste funcţii le face preşedintele ţării şi ar fi fost absurd să negociezi cu, de pildă, premierul Victor Ponta, astfel de posturi.

     Dar, gura păcătosului adevăr grăieşte, căci este evident că nici George Bălan şi nici Marcel Sâmpetru nu-s duşi cu pluta şi asta înseamnă că erau la curent, că planificarea USL de preluare a puterii, ajunsese, prin februarie, la distribuirea, pe persoane, a funcţiilor-cheie în stat, cu premisa subînţeleasă deja, că Băsescu va fi fost îndepărtat.

     Existenţa înregistrărilor convorbirilor lui Bălan la DNA, atestă că serviciile informative documentaseră, încă din martie, planificarea USL nu doar să-i schimbe pe şefii ÎCCJ şi DNA, cât planificarea operaţiunilor politice, administrative şi legislative succedate acum, între 3 - 6 iulie, culminând cu suspendarea preşedintelui şi interimatul lui Crin Antonescu.

      Băsescu nu încetează să-l indice pe Dan Voiculescu drept autor al planificării, o informaţie pe care ne-o serveşte dintr-o arhivă la care publicul nu are acces.

     Cred că au existat mai multe versiuni ale planurilor de preluare a puterii, între care şi cel actual (purtând, posibil, copyrightul lui Dan Voiculescu), dar pe care Băsescu ori să nu o fi luat în calcul, necrezând că USL şi-ar asuma riscurile politice asociate - blamul european atras României, pentru procedeele antidemocratice de asalt asupra instituţiilor, cu rele urmări concrete, de natură economică şi financiară -, ori, pur şi simplu, să nu fi putut imagina o apărare eficientă contra unui atac de acest fel.

     Este posibil ca, în final, varianta Voiculescu să fi fost adoptată de USL, sub presiunea unui pericol major, cum ar fi semnalul dat de publicarea acuzaţiei de plagiat în revista "Nature" (18 iunie), care, semnificând determinarea prezidenţială de îndepărtare a lui Ponta, ruina oricare altă variantă proiectată (ceea ce mai înseamnă şi că Ponta nu era important doar ca premier, ci şi ca persoană de încredere, în concepţia echipei de planificare).

     NOTA AUTORULUI

     Personal, suspectez că Ion Iliescu ori are o contribuţie în planificare, ori este măcar sursa de inspiraţie: funcţia simbolică pe care a avut-o substituirea lui Traian Băsescu, cu Victor Ponta, la întâlnirea de la Bruxelles, ţine de subtilitatea lui Iliescu, de care Voiculescu este incapabil.

     Apariţia recentă a lui Ion Iliescu, picotind în stânga lui Ponta, la prezidiul consfătuirii PSD, ţine de o astfel de simbolistică, reafirmând puterea lui Iliescu, de data aceasta, în faţa propriilor colegi de partid.

     Pare că o astfel de ameninţare este reflectată în declaraţia făcută de premier agenţiei de ştiri Bloomberg, la patru zile după declanşarea scandalului de plagiat (22 iunie): "Există un conflict politic puternic între mine şi preşedinte,[...] Există de asemenea şi unul personal, pentru că toate armele sunt pe masă pentru luptă [...] Vreau să-mi exprim amărăciunea că atunci când ne întâlnim într-o şedinţă de guvern, alocăm 75% din timp discutând despre cum să ne apărăm de atacuri politice".

     Dar, unele manevre ale instituţiilor din timpul guvernării PDL, care, retroactiv, par să pregatească atacurile asupra lui Victor Ponta în subiectul plagiatului, sugerează puternic faptul că paşii răsturnării lui Băsescu începuseră să fie planificaţi, cel mai târziu, prin septembrie - octombrie, anul trecut şi că, la rândul său, preşedintele trecuse la producţia de război politic.

     De pildă, preocuparea pentru plagiat a ministrului Educaţiei Daniel Funeriu (cel indicat de Victor Ponta, drept autorul ascuns al dezvăluirilor din revista "Nature") datează din toamna trecută, când, la 31 august, Guvernul Boc modifica, prin Ordonanţă, Legea conduitei în cercetarea ştiinţifică, veche din 2004.

     Preocuparea lui Funeriu este stăruitoare, astfel că, în octombrie 2011, dă regulamentul de funcţionare al Consiliului Naţional de Etică (CNE) şi componenţa lui (Ordin publicat în 4 noiembrie), apoi, anul acesta, la 9 februarie, insistă cu Ordinul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), la care revine, în 12 martie, cu un amplu Regulament, în care părţile semnificative se găsesc în Articolul 27:

     - "(1) Orice persoană, inclusiv membrii CNATDCU, poate sesiza în scris, prin intermediul UEFISCDI, Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia.";
     - (4) În cazul în care, în urma unei sesizări sau prin autosesizare, Consiliul general al CNATDCU decide că nu au fost respectate standardele de calitate sau de etică profesională, preşedintele CNATDCU propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
      a) retragerea calităţii de conducător de doctorat;
      b) retragerea titlului de doctor;
      c) retragerea acreditării şcolii doctorale."

     De aici rezultă că, la 28 iunie, ministrul interimar al Educaţiei minţea că ar exista o singură instanţă legală - anume, Consiliul Naţional de Etică (CNE) - care să se pronunţe asupra plagiatului, căci CNATDCU avea competenţa legală să se pronunţe, cum s-a şi pronunţat, a doua zi, cum că Victor Ponta a plagiat, indubitabil.

     Gesturile lui Funeriu sunt legale, dar, retroactiv, ne dăm seama că au fost de folos în războiul politic, drept securi cu tăişuri ascuţite, mai întâi pentru grumajii celor propuşi de USL la Ministerul Educaţiei, apoi pentru însuşi Victor Ponta.

     USL, însă, a ridicat capul de pe butuc.

     Măsurile adoptate de USL, pentru ca Victor Ponta să nu fie declarat oficial drept plagiator, nu au ţintit demonstraţia că n-ar fi plagiat, ci numai şi numai să nu poată fi oficial declarată asta.

     Reacţiile USL în cazul plagiatului dezvăluie metodele concepute de echipa de proiectare a amplei operaţiuni de preluare a puterii:

     * Mod de operare

     A. Operaţiuni de imagine:

     1. Obligatoriile declaraţii de nevinovăţie, acuzarea adversarului politic de agresivitate;

     2. Sugestia nedreptăţii acuzaţiei (drept la replică, în revista "Nature", declaraţia că Ponta a sesizat CNE, furnizându-i, singur, lucrarea de doctorat, spre examinare);

     3. Dezavuarea prin declaraţii publice a instanţei de judecată (CNATDCU), pe chichiţe legale şi prin compromiterea membrilor săi;

     4. Diminuarea importanţei faptului incriminat, acuzarea adversarilor politici că se fac vinovaţi de acelaşi tip de fapte, concluzia că fapta incriminată face parte dintr-o cutumă (vezi declaraţiile lui Ioan Rus);

     B. Operaţiuni de modificare a legislaţiei:

     5. Desfiinţarea, prin normă legală, a competenţei oficiale a instanţei de judecată;

     6. Subordonarea Monitorului Oficial,...

     C. Operaţiuni de control asupra practicii:

     7. ...astfel încât să-i fie controlat ritmul publicării actelor normative (să le publice accelerat, în cazul desfiinţării CNATDCU, ca să-i anuleze relevanţa legală a deciziilor, dar să întârzie publicarea, de pildă, a deciziilor neconvenabile ale Curţii Constituţionale, dincolo de termenul la care deciziile ar mai fi avut impact practic).

     Un exemplu similar îl reprezintă "bătălia pentru Bruxelles":

     - Constituţia României stabileşte că premierul nu poate reprezenta ţara fără mandat;

     - preşedintele nu-i dă premierului mandat de reprezentare,

     - Curtea Constituţională confirmă că premierul nu poate reprezenta ţara fără mandat;

     - premierul ameninţă că va reprezenta ţara, în virtutea mandatului dat de Parlament, unde are majoritatea;

     - Guvernul preia în subordinea sa Monitorul Oficial;

     - Monitorul Oficial nu publică decizia Curţii Constituţionale;

     - premierul se duce la Bruxelles, preşedintele rămâne acasă - simbol al mofluzului;

     - premierul pretinde că a respectat atât Constituţia, cât şi decizia Curţii Constituţionale.

     Ceea ce, în actul de guvernare, se numeşte "modelarea realităţii", în acest caz este "falsificarea realităţii", o graniţă suficient de confuză ca să facă verosimilă acuzaţia (frecvent folosită de USL, în aceste zile) că şi adversarul foloseşte aceleaşi practici (ceea ce, am văzut şi în acest text, pe alocuri este adevărat).

     Până acum am fost obişnuiţi cu primele patru operaţiuni din "modul de operare" - A. Operaţiunile de imagine, care sunt practicate intens şi pe scară largă de mass-media (şi nu de acum sau de ieri, ci de 22 de ani, fiind doar excesivă în ultimii ani).

     În schimb, B. Operaţiunile de modificare a legislaţiei şi C. Operaţiunile de control asupra practicii cu un singur scop şi acela, pentru folosinţe personale urgente, reprezintă practici şocante prin ostentaţie, prin completa nepăsare faţă de bunul simţ (asta nu înseamnă că acest tip de operaţiuni ar fi fost inventat acum, de USL, ci doar că USL le-a accelerat frecvenţa şi ostentaţia - "România bunului simţ").

     Statutul legilor, al normelor, într-un stat democratic este că reglementează clase mari de gesturi, cazuri tipice, iar nu cazul lui Victor Ponta.

     Statutul organigramei instituţiilor unui stat democratic este că reflectă cea mai bună organizare a statului, conform unei concepţii politice, iar nu ce îi trebuie lui Victor Ponta, la un moment dat.

     Rezultatul acestor Mod de operare sintetizat mai înainte, este că declaraţiile politice preced realitatea, care este silită, cu orice pierderi, să se transforme, astfel încât declaraţiile să devină adevărate.

     Într-o psihopatologie socială, comportamentul USL ar friza mitomania şi cred că, realmente, mitomania antrenează masele şi se află pe punctul să devină majoritară, cu alaiul său de ameninţări, până dincolo de intimidare, atunci când este susţinută politic.

     Bănuiesc că vom avea probleme cu toţii.

     Diplomaţia nu este alcătuită din dobitoci, cel puţin, nu atât de dobitoci, încât să poată fi duşi de nas de mitomani.

     Cred că în Cancelariile europene şi la Bruxelles, este evidentă mitomania noastră, pentru că în bună măsură este o practică şi a lor, dar în forme nu atât de rudimentare, încât să se oţărască la Merkel.

     Cred că, la momentul stabilizării puterii USL, îşi vor face loc, în comunitatea politică internaţională, calculele cu privire la câştigurile care pot fi stoarse din mitomanie.

     S-ar putea să le dea cifre convenabile.

     Cred că vom avea unele probleme.

MAKE