Conducerea României: infantilism şi prostie colosală!

Și care e mandatul celor doi, cu ce agendă pleacă la Bruxel, care este punctul de vedere al României ? Temele s-au anunțat ! Tropăim și fluierăm ca pe stadion ("Ba Ponta !" "Ba Băsescu !") și de fapt echipele dau pe din două potul la vestiar.

Financiarul

Disputa prelungită pe tema reprezentării la Bruxelles dintre premierul României, Victor Ponta şi preşedintele ţării, Traian Băsescu este, dacă vreţi, o chintesenţă a politicii dâmboviţene de început de secol al douăzeci şi unulea. 

E o manifestare simptomatică a limitelor uriaşe care-i caracterizează, spre imensa noastră nefericire, pe cei care ajung la frâiele puterii în această ţară, de douăzeci şi ceva de ani încoace. 

O dovadă de cretinism – aici, da, putem vorbi fără jenă de aşa ceva – şi îngustime a vederii, de micime a spiritului şi de nesimţire pe faţă. Aici şi acum putem vedea cu adevărat că suntem conduşi de nişte pigmei lipsiţi de orice interes în sensul progresului şi bunăstării întregii naţiuni, pe care s-au angajat s-o slujească!

Calificativele stau în picioare oricare ar fi explicaţia contrelor dintre cei doi. Şi sunt două mai probabile.

Ipoteza 1: teatru pentru distragerea atenţiei de la alte poveşti de succes doar pentru ei şi ai lor, adică circul oferit gratis, pe lângă fasolea cu cârnaţi de 1 decembrie sau sacoşele electorale cu alimente – panem et circenses-ul modern.

Ipoteza 2: bumbăceală politică pe bune, în văzul mulţimii, care priveşte fascinată, ca la un meci de tenis, urmărind şi comentând, în lipsă de preocupări mai constructive, schimbul de mingi dintre cei doi.

Vorbim aici de un concentrat al miticismului, al îndârjirii prosteşti de a arăta chiar şi celor neinteresaţi cine cui i-o trage, care-i ăl mai periculos din garaj, cine e “tăticul”.

Nu râdeţi, e manifestul politicianului român, articolul 1 neoficial al tuturor statutelor grupărilor politice de stânga ori de dreapta, cules direct din psihologia tipică, din îndârjirea specifică arealului meridional al poporului acesta a cărui decădere morală pare a nu se mai opri odată.

E, dacă vreţi, o extracţie cu rădăcini spre partea cea mai împuţită a acestuia, cu plecare către zoaiele sociale mustind de ură,  parşivenie, subcultură şi trivialitate din cloaca interlopă. E spirit competiţional inutil şi pervertit, pătat, cu ţeluri mult coborâte, ca şi media calităţii oamenilor ce compun populaţia acestei părţi a lumii, România, plebe până nu demult mai cumsecade, mai atentă la ce e în jurul ei, mai de nădejde, aflată pe trepte de etică socială în mod evident mai înalte.

Presupunând că ar fi pe bune tot acest tămbălău, oricâte motive ar avea cei doi să-şi împartă pumni în figură sau coturi în coaste, oricât de josnice le-ar fi carcaterele, Ponta şi Băsescu n-ar trebui să-şi spele rufele în public şi cu atât mai mult ar trebui să dea dovadă de bun simţ şi de înţelegere reciprocă în faţa unui organism cum este Uniunea Europeană, de care depindem acum şi care ar trebui să ne ia în serios.

Ori aceşti domni – las-o, dom’le aşa, dacă tot am apucat a scrie! – se poartă precum doi puştani preşcolari încleştaţi şi trântiţi în troianul de zăpadă la săniuş, în încercarea de a stabili printre icnete şi pumnişori care va intra primul pe derdeluş.

Chiar nu mă interesează – cum de altfel cred că pe majoritatea dintre români – cine va merge la Consiliul Europei. Mi-e perfect egal monşer, parol! Aşa cum nu mă interesează nici ce deservicii îşi fac unul altuia şi, însutit, ţării întregi, zi de zi.

Un lucru am a le transmite: să vă fie ruşine. Egal cu zero!