23 aprilie 2012
Undeva la Palilula
Protagonistul filmului este Serafim, proaspăt absolvent al Şcolii de
Medicină, care primeşte repartiţie pe termen scurt la spitalul din
Palilula, un orăşel fantomă, pierdut în mijlocul câmpiei valahe. Un
sanatoriu-lazaret, spital improbabil, clinică ginecologică într-un loc
unde nu se naşte nici un copil. Palilula e un loc unde derizoriul
coexistă cu lucruri fermecătoare, iar populaţia din oraş e izolată
pentru eternitate în beţie, petreceri şi orgii. Filmul urmăreşte
periplul doctorului Serafim prin Palilula, pe perioada mai multor ani şi
anotimpuri.
Ceea
ce nu înseamnă că talentul creator de imagini al d-lui Purcărete nu se
manifestă. Pâlnia înfiptă în mormânt prin care administratorul Ilie
Tudorin Beauşiţuicăbeauşivin îi toarnă răposatului Pandelică vin
şpriţuit cu sifon, şerpii hipocratici de metal argintii care se
descolăcesc de pe cupe ca să îi sară la beregată boierului decrepit.
Mâinile lungi şi scheletice, atârnând în noapte, ale christicei curve
Capra, ouăle ochiuri înfulecate cu miez de pâine, cu laba, de activistul
comunist tolănit în cadă, cei doi consorţi care se iau la pumni
periodic, pe tăcute, retrăgându-se apoi cu mutrele şiroind de sânge,
jenaţi şi politicoşi... Dar sunt şi multe alte secvenţe care alunecă în
senzaţionalism gratuit, în stridenţă, în vulgaritate şi kitsch curat (nu
le menţionez, le puteţi vedea dacă mergeţi la film, căci merită văzut),
inducând o senzaţie de înghesuială şi oboseală ca după o zi de muncă
murdară. Mă văd din nou silit să folosesc cuvântu kivetsch în legătură cu compoziţia d-lui
Purcărete, care nu e teatru filmat, cum se temeau mulţi, în schimb e film teatralizat şi muzicalizat în exces.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei,
un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru
economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin
contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente,
larghețea identității europene și universalitatea celei creștine.
Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor
războinic".
Postări populare:
-
(de pe la 8:27) Pâi sectorul politic e format [deocamdată doar] din argaţii Ocultei . EI SUNT PROBLEMA! Formal "puşi de noi", car...
-
"Nu ascund faptul că în după-amiaza asta am stat vreo 2 ore cu George Simion, a trecut pe la mine și i-am explicat. Nu s-a putut asta ...
-
Prin Haos controlat către (Noua) Ordine. Un război pustiitor, în care se vor folosi arme nucleare. Iar când oamenii, exasperaţi şi înspăimâ...
-
"Valuri de peste 20 m , tip tsunami"? Lângă Antarctica . "Developing". Părerea mea: dacă sunt asemenea valuri ş...
-
Şi persistenţa cu care se face indică fără niciun dubiu existenţa unei directive exprese pentru implementare cu orice preţ. Din nou, prin vo...
-
hair trigger
-
IohAnus , după un ghiont primit de la Licurici: "(Ăăăă...) În paralel, trebuie să intensificăm eforturile pentru a consolida rezerva ...
-
Într-un articol din Gândul, scrie aşa: "Elevii vor fi vaccinaţi cu Cantgrip pentru imunizare împotriva virusului AH1N1, responsabil ...
-
Cred că povestea aia cu banii "din Transnistria" - acum vehiculată şi de NPeia - este pentru derutarea naţionaliştilor, care ar m...
-
Traducere-maşină , deh: Румыния хвалит Киев за сдачу украинских интересов ( România laudă Kievul pentru cedarea intereselor ucrainene ) ...
3 comentarii :
..dupa ce Caranfil, Porumboiu, Mungiu, Mitulescu au povestit realist, cu umor, ascuţime şi detaşare despre Epoca de Aur, să vii semeţ cu hiperbula Palilula înseamnă, ca să fiu blând, că n-ai mai văzut un film românesc de pe la „Mihai Viteazul” încoace.
kitsch elitist...
E în genul spectacolelor (de teatru) ale lui Purcărete, gălăgie multă.
Da, exact
Trimiteți un comentariu