Vuvuzelele Soros de la "22", concert anti-Orban în FA(ls) Major

Orbán dezlănţuit

   Considerat fascist sau bolşevic pentru a fi explicat opiniei publice din afara ţării, Orbán este un lider autoritarist postmodern. Proclamă moartea statului social, îi incriminează penal pe săracii care-şi caută hrana prin gunoi, îi îndeamnă pe maghiari să-şi caute fericirea în muncă şi condamnă partidul comunist şi pe succesorul socialist pentru crimele comise în timpul dictaturii. În acelaşi timp, suprataxează capitalul străin, critică consumerismul şi globalizarea şi anunţă revenirea la statul-naţiune. Opera lui politică recentă, de la taxarea raselor de câini nemaghiare până la noua Constituţie, verticalizează puterea şi produce o democraţie controlată în stil rusesc putinian.
   Cea mai mare greşeală a cancelariilor occidentale ar fi să creadă că pot acţiona în cazul lui Orbán aşa cum au procedat cu Silvio Berlusconi sau cu Georgios Papandreou. Orbán are sprijinul necondiţionat al preşedintelui Ungariei, Schmitt Pal, fostul nomenclaturist comunist pe care Fidesz l-a pus în funcţie, şi în continuare pe cel al maghiarilor. A fost ales în 2010 cu voturile a peste 50% dintre maghiari, care s-au proiectat şi se proiectează încă în el. Este un container al frustrărilor recente şi istorice ale maghiarilor, rezultatul unei conspiraţii împotriva realităţii că Ungaria este o ţară mică şi dependentă economic de Uniunea Europeană şi de circuitele financiare globale.
   Presiunea externă pentru înlăturarea lui Viktor Orbán de la putere poate avea consecinţe mai grave, prima dintre ele fiind ascensiunea Jobbik. Viktor Orbán trebuie să plece singur prin voinţa maghiarilor.

Muzica şi presa liberă subminează statul ungar

   Procuratura Sectorului VII al Budapestei îl anchetează zilele acestea pe rapperul Dopeman pentru „ofensă adusă simbolurilor naţionale“, infracţiune pedepsită în Ungaria cu până la un an închisoare. După ce rapperul a inclus în piesa Bazmeg! (Futu-i!) citate din Imnul naţional, un site ultranaţionalist cu trimitere la Jobbik şi-a îndemnat cititorii să depună reclamaţii la poliţie împotriva artistului, ceea ce s-a şi întâmplat: poliţia de sector a primit cel puţin 15 reclamaţii care impun o investigaţie legală. Dopeman se apără invocând libertatea de exprimare şi se defineşte ca „naţionalist de bine“, care exprimă nefericirea maghiarului de rând, în argoul periferiei.

Ungaria devine Grecia Estului european

   Budapesta a lansat operaţiunile de schimbare a legislaţiei privind Banca Centrală spre finalul anului, dorindu-şi probabil să treacă neobservată de o piaţă financiară obsedată de zona euro. N-a fost aşa. În ajunul Crăciunului, a primit un „dar“ de copil obraznic de la Moody’s şi de la Standard & Poor’s. Agenţiile de evaluare financiară au tăiat ratingul Ungariei la categoria „junk“, adică nerecomandat pentru investiţii. În prima săptămână a anului, agenţia de rating Fitch a tăiat şi ea calificativul atribuit economiei ungare la nivelul nerecomandat investiţiilor. A fost însă o mişcare aşteptată.

Ungaria, dictatura lejeră

   În ultimele săptămâni, la Budapesta se desfăşoară o revoluţie calmă, fără vărsare de sânge, care iese din când în când şi pe străzi. Se pare că forţele liberale, şi în general forţele de stânga, refuză să accepte statutul prevestit public de Viktor Orbán: marginalizarea sau chiar dispariţia totală. Au început să iasă în stradă, împreună cu societatea civilă, şi mobilizează cetăţenii care pot fi activaţi de o atitudine de opoziţie. Această mobilizare este vizibilă deja, deoarece din septembrie încoace au reuşit să adune două manifestări majore împotriva sistemului Orbán. Totuşi, rămâne o întrebare deschisă dacă, pentru alegerile din 2014 sau în cazul unor alegeri anticipate, cele trei partide din opoziţie, cu MSZP în frunte, ar fi în stare să se organizeze şi să atragă de partea lor organizaţiile civice cum sunt Mişcarea Solidarităţii, grupul Un Milion Pentru Libertatea Presei sau 4K, organizaţii care au jucat un rol important în mobilizarea cetăţenilor nemulţumiţi de regimul Orbán.

Jobbik: tentaţia extremei drepte

   La alegerile din 2010, extrema dreaptă a fost marea surpriză a scrutinului, devenind al treilea partid parlamentar şi câştigând 47 de mandate. Astăzi, mai multe sondaje de opinie relevă că propaganda agresivă a Mişcării pentru o Ungarie mai bună (Jobbik) este tot mai eficientă: extremiştii sunt cotaţi cu aproape 20% din totalul voturilor şi devin, astfel, pentru prima dată, a doua forţă politică din Ungaria, după partidul de guvernământ, depăşindu-i clar pe socialişti. În iulie 2011, Fidesz era susţinut de 22% din populaţia cu drept de vot, socialiştii de 14% (aproximativ 1,1 milioane de voturi), în timp ce bazinul electoral al Jobbik se situa la 600.000 de voturi. Şi totuşi, ce explică această ascensiune? În ce crede electoratul Jobbik?