Postări
Některé mýty o euru přetrvávají
În timpul
zborului de înapoiere, infinit de lung, de la Brisbane, Australia - via
Dubai - la Praga, am citit ziare şi reviste pe care nu le-aş fi văzut,
altfel. Unele lucruri au fost interesante. Mi-au atras atenţia două
articole despre problemele din zona euro, de la doi autori, pe care -
poate nu întâmplător - îi cunosc.
Primul dintre acestea a fost textul lui Barry Eichengreen (profesor de economie la Universitatea Berkeley, din California), care a fost publicat în 29 iulie, în The Australian Financial Review. Prof. Eichengreen este după calitatea şi numărul de articole, un economist prolific, el nu se deplasează spre înălţimile teoriei economice, ci doar în domeniul economiei aplicate, la un nivel teoretic calitativ. Şi scrie frecvent despre moneda euro. Păstrează o distanţă critică, după cum se cuvine unui profesor universitar (şi care este din America, nu din Europa), dar de fapt opiniile sale sunt aproape de [cele ale lui] Robert Mundell şi de lunga lui pledoarie privind efectele în principal pozitive ale unei monede comune europene.
Citind articolul său apărut la sfârşitul lunii iulie 2011, şi intitulat "One-way euro" (probabil a vrut să spună euro cu sens unic), l-am considerat dincolo de puterea mea de înţelegere. Începe cu o propoziţie, "Cu beneficiul 'minţii de pe urmă', este uşor să spui că saltul Europei către uniunea monetară a fost o greşeală". Este "avantajul" din prezent. Nu pot accepta, pentru că erau mulţi economişti, printre care m-am numărat şi eu, care au susţinut că e o greşeală, au spus-o cu mult înainte de apariţia monedei euro, încă de la începutul anilor '90. A susţine acum că a fost o greşeală "să se construiască o monedă comună în casa fără fundaţie a Europei (chiar spune "casa" - VK)", şi a o spune în contradicţie cu zecile de discursuri şi de articole [proprii] pe acest subiect, apărute cu mulţi ani înainte, este lipsit de temei şi de neiertat. A spune acum că "Europa a dobândit monede strălucitoare şi bancnote de bun gust, dar nu şi alte elemente care să facă operaţională uniunea monetară", este după o mare întârziere.
Total inacceptabilă, şi având o anumită aroganţă a perceperii realităţii Europei de către un american, este teza sa foarte simplistă, că "Europa plăteşte acum pentru că guvernele au refuzat să renunţe la suveranitatea lor în domeniul politicii monetare, financiare şi fiscale". Nu ştia de fapt că, atunci când ţările europene individuale care au adoptat euro - la acel moment, practic suverane - ele nu au fost dispuse să renunţe la aceste elemente din suveranitatea lor (şi, în special, nu au vrut rezidenţii din acele ţări), aşadar, se susţinea atunci ideea cu totul falsă - promovată chiar şi de către economişti cum ar fi Barry Eichengreen - că este posibilă existenţa uniunii monetare fără o astfel de renunţare la suveranitate?
Eşecul a fost, după Eichengreen, că s-a creat o "uniune monetară prea mare" - nu doar cu ţările din nordul Europei, ci şi cu ţările mediteraneene. A spus-o mai înainte cu 10 sau 15 ani ? Nu l-am auzit. Acum ne trezim, că sudul - ţări vulnerabile la deficite şi îndatorare - nu poate fi combinat cu ţările fiscal responsabile din nordul Europei ?
În ciuda tuturor acestor lucruri, insistă asupra faptului că moneda euro ar trebui să rămână în forma sa actuală, pentru că "istoria nu se poate întoarce înapoi", pentru că "unele lucruri sunt ireversibile". Unul dintre ele este considerat părăsirea drahmei. El a spus că o încercare a Greciei de a se întoarce la drahmă ar însemna o panică financiară completă, pierderi imense, devalorizarea banilor şi scurgeri de capital din Grecia, băncile ar trebui să îşi reprogrameze calculatoarele (pierdere groaznică !), că firmele de servicii financiare vor trebui să îşi schimbe sistemele lor electronice (!), nu ar fi posibilă parcarea maşinilor, pentru că automatele nu ar accepta plata în vechile monede (!).
Toate aceste afirmaţii sunt absolut ridicole. Moneda grecească a fost efectiv devalorizată de mult timp, şi păstrarea sa (a monedei euro în Grecia), cere o asistenţă financiară uriaşă din exterior, şi capitaluri care ar vrea să fugă, dar nu ar mai fi lăsate s-o facă, etc. El a spus că o astfel de mutare ar putea fi făcută numai sub o dictatură. Am să-i reamintesc că am gestionat bine separarea [Cehiei şi Slovaciei] în februarie 1993, fără nicio panică monetară sau dictatură. Că acest pas nu ar putea fi "trâmbiţat" cu mult timp în avans este, evident, destul de clar.
Al doilea articol pe o temă similară, având titlul "Falimentul structurat este singura soluţie pentru criza grecească", este textul fostului ministru al finanţelor austriac Hannes Androsch, apărut în ziarul Gulf News din 31 iulie. Androsch vede astăzi doar avantajele euro (şi nu întreabă, de exemplu, de ce nu-i simt lipsa ţările vecine, cum ar fi Republica Cehă, Ungaria sau Polonia) şi vede singura soluţie în iertarea de datorii, în mare parte greceşti. Datoria de 340 de miliarde de euro, este, după părerea sa, imposibil de gestionat de către Grecia. Această ţară nu va putea niciodată rambursa împrumutul de 110 miliarde de euro (de anul trecut) şi pe cel promis acum, alte 109 miliarde (care depăşesc totalul PIB-ului Cehiei !).
Androsch citează din "Scripturile" Bisericii, că datoria este iertată după 50 de ani. Dacă nu poţi plăti timp de o jumătate de secol, nu mai plăteşti nimic. Am citit aceste cărţi, le cunosc bine, dar, în orice caz, Grecia de astăzi nu rezistă [aşa cum este acum] încă cincizeci de ani, nici datoria.
Fascinante sunt sugestiile sale pentru viitor: de a se centraliza finanţarea deficitelor bugetare din ţările membre ale UE. Dacă te împrumuţi peste limita aprobată, ţi-ai pierdut suveranitatea. Cel puţin ştim la ce să ne aşteptăm.
PS: Într-una din revistele pe care le-am primit în avion, compania britanică British Petroleum (BP), folosind Jocurile Olimpice de la Londra ca publicitate, se oferă să contribuie la Jocurile Olimpice, lăsând mai puţin carbon (!) în atmosferă. Nu ştiu cine a scris reclama, dar această mare companie mondală nu ar trebui să confunde carbonul cu dioxidul de carbon (numai unul este considerat un gaz distructiv care produce efect de seră).
Václav Klaus, Lidové noviny, 4 august 2011
http://www.klaus.cz/clanky/2895
>> One-way euro
>> Structured default the only solution to Greek debt crisis
>> Impossibility of leaving the Euro. Once in, you are stuck!
Primul dintre acestea a fost textul lui Barry Eichengreen (profesor de economie la Universitatea Berkeley, din California), care a fost publicat în 29 iulie, în The Australian Financial Review. Prof. Eichengreen este după calitatea şi numărul de articole, un economist prolific, el nu se deplasează spre înălţimile teoriei economice, ci doar în domeniul economiei aplicate, la un nivel teoretic calitativ. Şi scrie frecvent despre moneda euro. Păstrează o distanţă critică, după cum se cuvine unui profesor universitar (şi care este din America, nu din Europa), dar de fapt opiniile sale sunt aproape de [cele ale lui] Robert Mundell şi de lunga lui pledoarie privind efectele în principal pozitive ale unei monede comune europene.
Citind articolul său apărut la sfârşitul lunii iulie 2011, şi intitulat "One-way euro" (probabil a vrut să spună euro cu sens unic), l-am considerat dincolo de puterea mea de înţelegere. Începe cu o propoziţie, "Cu beneficiul 'minţii de pe urmă', este uşor să spui că saltul Europei către uniunea monetară a fost o greşeală". Este "avantajul" din prezent. Nu pot accepta, pentru că erau mulţi economişti, printre care m-am numărat şi eu, care au susţinut că e o greşeală, au spus-o cu mult înainte de apariţia monedei euro, încă de la începutul anilor '90. A susţine acum că a fost o greşeală "să se construiască o monedă comună în casa fără fundaţie a Europei (chiar spune "casa" - VK)", şi a o spune în contradicţie cu zecile de discursuri şi de articole [proprii] pe acest subiect, apărute cu mulţi ani înainte, este lipsit de temei şi de neiertat. A spune acum că "Europa a dobândit monede strălucitoare şi bancnote de bun gust, dar nu şi alte elemente care să facă operaţională uniunea monetară", este după o mare întârziere.
Total inacceptabilă, şi având o anumită aroganţă a perceperii realităţii Europei de către un american, este teza sa foarte simplistă, că "Europa plăteşte acum pentru că guvernele au refuzat să renunţe la suveranitatea lor în domeniul politicii monetare, financiare şi fiscale". Nu ştia de fapt că, atunci când ţările europene individuale care au adoptat euro - la acel moment, practic suverane - ele nu au fost dispuse să renunţe la aceste elemente din suveranitatea lor (şi, în special, nu au vrut rezidenţii din acele ţări), aşadar, se susţinea atunci ideea cu totul falsă - promovată chiar şi de către economişti cum ar fi Barry Eichengreen - că este posibilă existenţa uniunii monetare fără o astfel de renunţare la suveranitate?
Eşecul a fost, după Eichengreen, că s-a creat o "uniune monetară prea mare" - nu doar cu ţările din nordul Europei, ci şi cu ţările mediteraneene. A spus-o mai înainte cu 10 sau 15 ani ? Nu l-am auzit. Acum ne trezim, că sudul - ţări vulnerabile la deficite şi îndatorare - nu poate fi combinat cu ţările fiscal responsabile din nordul Europei ?
În ciuda tuturor acestor lucruri, insistă asupra faptului că moneda euro ar trebui să rămână în forma sa actuală, pentru că "istoria nu se poate întoarce înapoi", pentru că "unele lucruri sunt ireversibile". Unul dintre ele este considerat părăsirea drahmei. El a spus că o încercare a Greciei de a se întoarce la drahmă ar însemna o panică financiară completă, pierderi imense, devalorizarea banilor şi scurgeri de capital din Grecia, băncile ar trebui să îşi reprogrameze calculatoarele (pierdere groaznică !), că firmele de servicii financiare vor trebui să îşi schimbe sistemele lor electronice (!), nu ar fi posibilă parcarea maşinilor, pentru că automatele nu ar accepta plata în vechile monede (!).
Toate aceste afirmaţii sunt absolut ridicole. Moneda grecească a fost efectiv devalorizată de mult timp, şi păstrarea sa (a monedei euro în Grecia), cere o asistenţă financiară uriaşă din exterior, şi capitaluri care ar vrea să fugă, dar nu ar mai fi lăsate s-o facă, etc. El a spus că o astfel de mutare ar putea fi făcută numai sub o dictatură. Am să-i reamintesc că am gestionat bine separarea [Cehiei şi Slovaciei] în februarie 1993, fără nicio panică monetară sau dictatură. Că acest pas nu ar putea fi "trâmbiţat" cu mult timp în avans este, evident, destul de clar.
Al doilea articol pe o temă similară, având titlul "Falimentul structurat este singura soluţie pentru criza grecească", este textul fostului ministru al finanţelor austriac Hannes Androsch, apărut în ziarul Gulf News din 31 iulie. Androsch vede astăzi doar avantajele euro (şi nu întreabă, de exemplu, de ce nu-i simt lipsa ţările vecine, cum ar fi Republica Cehă, Ungaria sau Polonia) şi vede singura soluţie în iertarea de datorii, în mare parte greceşti. Datoria de 340 de miliarde de euro, este, după părerea sa, imposibil de gestionat de către Grecia. Această ţară nu va putea niciodată rambursa împrumutul de 110 miliarde de euro (de anul trecut) şi pe cel promis acum, alte 109 miliarde (care depăşesc totalul PIB-ului Cehiei !).
Androsch citează din "Scripturile" Bisericii, că datoria este iertată după 50 de ani. Dacă nu poţi plăti timp de o jumătate de secol, nu mai plăteşti nimic. Am citit aceste cărţi, le cunosc bine, dar, în orice caz, Grecia de astăzi nu rezistă [aşa cum este acum] încă cincizeci de ani, nici datoria.
Fascinante sunt sugestiile sale pentru viitor: de a se centraliza finanţarea deficitelor bugetare din ţările membre ale UE. Dacă te împrumuţi peste limita aprobată, ţi-ai pierdut suveranitatea. Cel puţin ştim la ce să ne aşteptăm.
PS: Într-una din revistele pe care le-am primit în avion, compania britanică British Petroleum (BP), folosind Jocurile Olimpice de la Londra ca publicitate, se oferă să contribuie la Jocurile Olimpice, lăsând mai puţin carbon (!) în atmosferă. Nu ştiu cine a scris reclama, dar această mare companie mondală nu ar trebui să confunde carbonul cu dioxidul de carbon (numai unul este considerat un gaz distructiv care produce efect de seră).
Václav Klaus, Lidové noviny, 4 august 2011
http://www.klaus.cz/clanky/2895
>> One-way euro
>> Structured default the only solution to Greek debt crisis
>> Impossibility of leaving the Euro. Once in, you are stuck!
3 comentarii :
Ce inseamna sa fii conservator si sa ai o baza solida de cultura generala . Identifici imediat semidoctii "Într-una din revistele pe care le-am primit în avion, compania britanică British Petroleum (BP), folosind Jocurile Olimpice de la Londra ca publicitate, se oferă să contribuie la Jocurile Olimpice, lăsând mai puţin carbon (!) în atmosferă. Nu ştiu cine a scris reclama, dar această mare companie mondală nu ar trebui să confunde carbonul cu dioxidul de carbon (numai unul este considerat un gaz distructiv care produce efect de seră)."
Chestia asta cu teoria schimbărilor climatice e foarte periculoasă, e propaganda de rezervă a stângii, dacă nu ţine cea de bază.
Asa este. Ai mare dreptate !
Trimiteți un comentariu