20 iulie 2011

Václav Klaus: "În capcana centralizării UE"



Prefaţa preşedintelui republicii la colecţia de texte a CEP "În capcana centralizării UE"



Předmluva prezidenta republiky ke sborníku CEPu „EU v pasti centralizace“

Uniunea Europeană, în ultimii ani, a ajuns la o fază cu totul nouă a dezvoltării sale, şi problemele sale sunt vizibile pentru toată lumea care vede în ansamblu. Centrul pentru Economie şi Politici [CEP] intră în această dezbatere antologică, care încearcă să structureze problemele şi să le pună în discuţie într-o manieră critică. Desigur, nu toţi laudă UE.

Partea A oferă textele seminarului "Uniunea Europeană în capcana centralizării" din 23 martie 2011. Membrul consiliului editorial al publicaţiei Revue Politika, Tomáš Břicháček, explorează integrarea europeană din punct de vedere juridic şi susţine că UE are prevăzută "din proiect" centralizarea. Istoricul şi politologul Lukáš Petřík susţine că Uniunea Europeană nu este democratică. Analistul politic şi editorul Alexandr Tomský vede Uniunea
Europeană ca pe o capcană pentru naţiunile europene.

În partea B sunt publicate o varietate de texte suplimentare, în care dorim să arătăm anvergura şi forţa criticilor autohtoni ai integrării europene. Din
Václav Klaus republicăm discursul său, după care Europa are un viitor, dar nu prea roz. Scriitorul Benjamin Kuras oferă o nouă definiţie a euroscepticilor. Senior fellow Doug Bandow de la institutul american Cato scrie că proiectul european a dispărut pentru totdeauna. Profesorul Miloslav Bednář de la institutul filozofic al AV ČR [Academia de ştiinţe a Republicii Cehe] reflectează asupra faptului că Uniunea Europeană ar trebui să fie mai democratică. Preşedintele Partidului Cetăţenilor Liberi, Petr Mach, critică transferul neconstituţional de autoritate către UE, în legătură cu adoptarea unui pachet de salvare al UE pentru ţările îndatorate. Jan Skopeček de la Centrul pentru Economie şi Politici explică de ce pactul UE pentru competitivitate nu este de bun augur. Viceguvernatorul CNB [banca naţională cehă], Mojmir Hampl, analizează modelele germane pentru dezvoltarea unei monede comune europene. Consilierul prezidenţial Martin Slaný examinează problemele actuale din zona euro. Parlamentarul Ivo Strejček critică modul în care are loc centralizarea fiscală şi politică în UE. Redactorul revistei Týden [Săptămâna], Lukáš Kovanda, explorează subiectul euro şi lupta pentru supravieţuire a acestuia. Ondřej Krutílek de la Centrul pentru Studierea Democraţiei şi Culturii din Brno explică de ce a eşuat Tratatul de la Lisabona. Publicistul Dušan Šrámek salută măsurile suplimentare de facilitare a liberei circulaţii a forţei de muncă în cadrul UE.

UE nu are nevoie de unificare, centralizare şi gestionare, nu are nevoie de dirijarea activităţilor umane dintr-un punct central, nu are nevoie de o tranziţie de la comunitate la uniune (de la CE la UE) şi nu are nevoie de o Uniune Monetară Europeană (UME). Continuarea şi aprofundarea integrării europene are un efect marginal descrescător, şi după trecerea de un anumit punct se poate întâmpla chiar că nu doar se vor limita efectele sale iniţiale, ci, deasemenea, se va produce un declin global. Mi-e teamă că tocmai în această situaţie ne găsim acum. Eu cred că această colecţie va avea o contribuţie notabilă în cadrul discuţiilor noastre.

Václav Klaus, colecţia de texte CEP nr. 90/2011

Vizitaţi Centrul pentru Economie şi Politici făcând clic aici.

http://www.klaus.cz/clanky/2870

 
>> Václav Klaus este preşedintele CEP.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: