24 mai 2011

Germania, dezamăgită de relaţiile bune dintre România şi Ungaria



Deutsche Welle:

Un calm suspect în relaţiile româno-ungare 

Ar trebui să ne impacienteze evoluţiile politice din Ungaria? Ziarul de limbă germană Pester Lloyd, care apare la Budapesta, priveşte lucrurile prin prisma vizitei ministrului român de Externe Teodor Baconschi.

[...] Pe de altă parte, însă, UDMR pierde încetul cu încetul sprijinul Budapestei - anume, pentru că nu urmează cu stricteţe cursul naţionalist dictat de premierul Viktor Orban, notează ziarul din capitala Ungariei. Viaţa culturală a maghiarilor transilvăneni nu mai este susţinută financiar de la Budapesta prin filiera UDMR ci printr-o altă structură, Partidul Popular al Maghiarilor Ardeleni, condus de Laszlo Tökes. Aceasta, după ce partidul premierului Orban, FIDESZ, a încercat în câteva rânduri să extragă UDMR-ul din linia sa conservatoare sau să îi provoce rupturi interne. [...]

Spre deosebire de autorităţile de la Budapesta, maghiarii din afara Ungariei, încheie ziarul de limbă germană, au ales calea europeană. Orban face greşelile comise acasă şi în relaţiile cu străinătatea, condamnând orice mişcare în front şi plusând pe cartea radicalizării. Discursul său populist, cu referiri la toţi maghiarii din Arcul Carpaţilor, şi trimiterile dese la Sfânta Coroană nu sunt, cu siguranţă, simple referiri la "valori" şi "identitate" ci, crede Pester Lloyd, relevă nostalgia istoricei culturi dominante. Deloc înţelept din punct de vedere politic pentru Orban. Destabilizarea partidelor maghiare din ţările vecine ar putea genera un răspuns la fel de radical din partea majorităţii, în respectivele ţări. E limpede, conchide ziarul, ce preferă Orban, când are de ales între viitorul minorităţilor maghiare şi propria putere.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: