21 decembrie 2010

România "a fost reprezentată"



... de Mircea Coşea (ex- PSDR, APR, PDSR, PNL, PRM, PDL ...), care a fost invitat în luna martie să participe la întâlnirea unui grup de lucru "însărcinat să elaboreze, până la sfârşitul anului, un raport privind liniile directoare ale unei viitoare strategii europene de coordonare a politicilor economice, cu predilecţie a politicilor bugetare". 

Probabil că este vorba despre "grupul de lucru van Rompuy", care a schiţat aşa-zisul "semestru european":

1. In luna martie a fiecarui an, la summit-ul informal de primavara (Consiliul European), se stabilesc prioritatile de politica economica, in baza unui Raport prezentat de Comisia Europeana sub denumirea “Studiu privind cresterea anuala”. De aici deriva apoi recomandarile pentru politica bugetara, adica pentru doua seturi de programe:
a. programele nationale de stabilitate si convergenta;
b. programele nationale de reforma.
2. In luna aprilie a fiecarui an, statele membre trimit la Comisie strategiile lor bugetare si economice, in conformitate cu recomandarile primite cu o luna in urma. Dupa ce le primeste, Comisia le analizeaza si le inainteaza Consiliului, cu sugestii clare privind modul in care acesta ar trebui sa le voteze.
3. In lunile iunie si iulie ale fiecarui an, Consiliul European (sefii de state si de guverne) si Consiliul de ministri ai economiei si finantelor (ECOFIN) elaboreaza avize specifice pe tari privind doua genuri de politici: politicile economice si politicile bugetare. In anul urmator, rapoartele Comisiei vor evalua gradul in care au fost implementate aceste recomandari.

Linişte totală la Românica, alţii sar în sus:

Ideea de a transmite la Bruxelles proiectul de buget national insa, inainte de a fi trecut prin parlamentul britanic, a provocat ample dezbateri, intr-un an in care scena politica britanica a trecut printr-o transformare puternica. Dupa 13 ani de guvernare laburista, puterea a fost preluata de o coalitie a conservatorilor cu liberal democratii, coalitie care si-a propus sa nu mai cedeze niciun pas din suveranitatea nationala in favoarea Bruxelles-ului, decat prin referendum national. De la bun inceput, de la prezentarea propunerii Comisiei Europene, britanicii au avut obiectii la „semestrul european”, temandu-se sa nu ascunda un nou transfer de putere.

In final, ei au obtinut un regim special, permitandu-li-se, la Consiliul ECOFIN din 7 septembrie 2010, sa trimita bugetul Regatului Unit la U.E. numai „dupa ce a fost prezentat in Parlament”. De asemenea, britanicii au tinut sa se asigure ca nu sunt obligati sa transmita la institutiile europene mai multe informatii pentru supravegherea bugetara, decat cele pe care le transmit la F.M.I. si cele disponibile pe internet. Premierul britanic a declarat oficial, la intoarcerea de la Consiliul European din octombrie 2010, ca „nu se vor transfera competentele bugetare de la Westminster la Bruxelles”. Deasemenea, a dat asigurari ca amendamentele limitate la Tratatul de la Lisabona, daca vor aparea, nu vor afecta Marea Britanie. Toate aceste asigurari se focalizeaza pe interesul national, asa cum solutionarea problemelor din zona euro si evitarea altei crize a datoriilor este tot in interesul national britanic, dupa cum a declarat-o deschis premierul David Cameron. Vom vedea cum se impaca aceste declaratii cu aceea a presedintelui Herman van Rompuy, la Berlin, in noiembrie 2010: „ interesul national nu mai poate fi separat de cel european, ele coincid astazi... si trebuie sa actionam in fiecare stat membru, unde mai exista oameni care cred ca tara lor poate supravietui singura intr-o lume globalizata. Este mai mult decat o iluzie, este o minciuna” (Daily Mail, 11 noiembrie 2010).

În martie 2010 Coşea era persoană privată, dar, probabil nu în această calitate a fost invitat.

Între timp, vin alte sugestii.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):