13 decembrie 2010

Conferinţa redistribuirii bogăţiei de la Cancun



Paul Driessen (The Autonomist) - The Cancun wealth redistribution conference / Alarmists gather in last-ditch attempt to keep the climate change gravy train running:

Conferinţa redistribuirii bogăţiei de la Cancun

Alarmiştii s-au adunat într-o încercare disperată pentru a ţine deschis robinetul de bani al schimbărilor climatice 

A devenit un ritual anual previzibil. Cu câteva săptămâni înainte de taclalele încălzirii globale, ştiri "de ultima oră", editoriale, ediţii speciale şi talk-show-uri apar în eter şi în paginile ziarelor, atingând un crescendo spre momentul deschiderii conferinţei. Deci, cum a fost cu Copenhaga, aşa este şi cu Cancun.

De fapt, poate fi mai rău în acest an. ClimateGate, "studiile"
false ale IPCC despre dispariţia gheţarilor din Himalaya şi a pădurilor ecuatoriale amazoniene, recesiunea economică globală, dezastrul Copenhaga, creşterea preţurilor energiei în UE şi în Marea Britanie, prăbuşirea industriei "energiei verzi" din Spania, si erodarea credinţei publice în Armaghedonul încălzirii globale provocate de om au iscat nelinişte crescută în cadrul taberei alarmiste. 

Acum, neliniştea s-a transformat în disperare. Alegerile mid-term din SUA vor asigura o reexaminare en-gros în Congres a ştiinţelor climatice şi a pretenţiilor privind sursele regenerabile de energie... dar şi a bugetelor. Chicago Climate Exchange a capotat, deoarece preţurile [bondurilor de cote de emisie] de carbon au scăzut de la 7 dolari pe tonă la 5 cenţi. China, India şi alte pieţe emergente continuă să construiască instalaţii energetice pe bază de hidrocarburi, oferind promisiuni privind "emisii cu intensitate redusă de carbon" (îmbunătăţind gradual eficienţa energetică), dar niciun obiectiv obligatoriu de reducere a CO2. "Mai staţi p-aci, om vedea...". 

Michael Mann a chelălăit în revista Fortune că el şi ştiinţa climatică sunt atacaţi, iar el primeşte e-mailuri cu insulte. Al Gore din nou se jeleşte că moartea ameninţă planeta (dar a fost forţat să recunoască că a votat pentru etanol numai spre a-şi creste şansele sale în alegerile primare din 2000 din Iowa). Bjorn Lomborg a promovat cu hotărâre schimbarea destinaţiei a nenumărate miliarde de dolari din fostul fond pentru prevenirea încălzirii globale către reducerea costurilor energiei eoliene si solare - pentru a îndepărta periculoasa încălzire globală, insistând că ea se întâmplă, în ciuda temperaturilor stabile la nivel mondial din 1995, cu toată creşterea constantă a nivelurilor atmosferice de dioxid de carbon. 

The Economist a oferit articole despre "cum să trăieşti în vremea schimbărilor climatice". Ar trebui să facem energiile regenerabile atât de ieftine încât arderea cărbunelui şi petrolului "să pară ceva pervers", s-a sugerat. Ar trebui să luăm în considerare chiar sisteme de geo-inginerie "care să răcească, mai degrabă decât să încălzească" planeta noastră. (Între timp, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord au înregistrat cea mai rece noapte de noiembrie de când a început ţinerea evidenţelor - şi o treime din gospodăriile din Ţara Galilor şi Scoţia sunt în "penurie de combustibil', ca urmare a escaladării preţurilor la energie). 

AP [Associated Press] a urlat că scurgerea de metan din gheaţa siberiană (aşa cum este încă din Era Glaciară) este un semnal - nu că vaste zăcăminte de gaze naturale s-ar afla dedesubt - ci faptul că eliberarea a ajuns la "o rată periculoasă" şi este "o bombă cu ceas climatică, pregatită să explodeze". Spre a nu fi mai prejos, un "respectat" şi "influent" academician britanic (aşa spune Telegraph din Londra) a lansat această petardă absurdă: 

Singura modalitate de a reduce suficient emisiile globale, permiţând în acelaşi timp naţiunilor sărace să continue să crească, este să se stopeze creşterea economică în lumea bogată în următorii douăzeci de ani. Pentru a realiza acest lucru, politicienii ar trebui să ia în considerare un sistem de raţionalizare similar celui introdus în Marea Britanie ultima "perioadă de criză", în anii '30 şi '40. 

Deci, o "criză" a climei, generată de modele computerizate şi de manipularea datelor ClimateGate/IPCC este acum echivalentă cu Marea Criză şi cu cel de-al doilea război mondial. Şi naţiunile bogate ar trebui cumva "să scoată din buzunar" peste 100 miliarde dolari anual, ca "despăgubiri pentru efectele schimbărilor climatice" şi fonduri pentru "atenuare şi adaptare, pe lângă alte ajutoare, după ce acestea au încătuşat economiile lor şi au devenit "foste ţări dezvoltate".

Suntem martorii încălzirii globale, energiei verzi, "justiţiei ecologiste" şi redistribuirii bogăţiei, echivalente atacurilor aeriene kamikaze. Timpuri disperate au nevoie, într-adevăr, de măsuri disperate. Premisa şi afirmaţia că oamenii provoacă o catastrofă climatică trebuie să se perpetueze indiferent de preţ. 

Nu vă lăsaţi înşelaţi. Cancun-ul şi predecesorii săi nu au în vedere protejarea planetei sau a naţiunilor sărace de "ravagiile periculoase ale încălzirii globale provocate de om". Această luptă este, şi a fost întotdeauna, pentru două lucruri: bani şi putere. Cine obţine cât mai mulţi bani de la cine? Cine ajunge să controleze sistemele energetice, creşterea economică, şi oportunităţile oamenilor, standardele de viaţă şi economiile? 

Totul se reduce la o redistribuire iminentă şi fără precedent de avere - de la contribuabilii şi consumatorii (clasa bogată, cea de mijloc şi cea săracă, deopotrivă) din ţările dezvoltate, către: 

* Liderii politici şi birocraţii din naţiunile sărace, care au fost ispitiţi să semneze Protocolul de la Kyoto şi alte acorduri, cu promisiuni că vor primi miliarde, an de an; şi:

* Oamenii de ştiinţă, activiştii, birocraţii, comercianţii de carbon si corporaţiile responsabile cu "consensul" şi cu "ştiinţa oficială" privind schimbările climatice catastrofale şi energiile ieftine, eco-friendly, din surse regenerabile. Carierele lor, reputaţia, instituţiile şi fluxurile de bani sunt puternic dependente de menţinerea cetăţenilor alarmaţi de gogoaşa climatică, şi, prin urmare dornici de a fi aduşi în siguranţă. Mult mai grav, ei propun cheltuirea de trilioane spre a se combate încălzirea globală, şi oprirea completă a economiilor bazate pe hidrocarburi, în favoarea costisitoarelor, nedoveditelor, nesigurelor, teren-intensivelor energii "regenerabile".

D
estinatarii climate-cash-ului sunt îngroziţi că guvernele, în special noul Congres american, vor deraia complet trenul lor cu bani scoşi din încălzirea globală şi energie regenerabilă. Asta, desigur, este exact ceea ce ar trebui să se întâmple - pentru că vorbim despre sume importante, cărora li s-ar putea găsi utilizări mult mai bine.


ExxonMobil a fost mult timp blamat de alarmiştii climatici, pentru că ar fi dat 23 milioane dolari într-o perioadă de zece ani pentru organizaţii care contestă pretenţiile unei crize iminente a încălzirii provocate de om. Granturile Exxon, se presupune că ar fi cumpărat "pseudo-ştiinţa climato-sceptică". Scutiţi-mă. 

Aceste subvenţii ale lui Exxon sunt firimituri, comparativ cu cele 80 de miliarde $ estimate că ar fi fost date numai de guvernul SUA pentru comunitatea crizei climatice. La acestea trebuie să se adauge nenumăratele miliarde de la corporaţii, UE, ONU, fundaţii şi alte surse. Fundaţia Canadiană pentru Ştiinţe Atmosferice şi Climatice, de exemplu, a primit numai în ultimul deceniu 110 milioane de dolari de la contribuabilii canadieni, pentru a promova mesajele crizei încălzirii globale în şcoli şi universităţi. 

Dacă 23 milioane dolari cumpără o mulţime de sceptici, imaginaţi-vă cât de multă "ştiinţă" şi "educaţie" despre criză au cumpărat aceste miliarde nenumărate - şi de ce aceste instituţii doresc să "pună căruţele în cerc" [să se baricadeze] pentru a împiedica orice investigaţie independentă asupra cercetărilor lor, peer-review-urilor, rapoartelor şi practicilor de advocacy şi educaţionale. 

Prin urmare, înainte de a mai cheltui sau a transfera un dolar, trei etape absolut critice trebuie să fie parcurse. 

În primul rând, trebuie să avem audieri şi dezbateri deschise, robuste şi, dacă este nevoie, arţăgoase - în Congres şi în altă parte, cu martori sub jurământ. Chiar ne confruntăm cu o criză climatică provocată de om? Sau avem doar de-a face cu aceleaşi forţe, aceleaşi modificări, aceleaşi impacturi (bune si rele) cu care Pământul, natura sălbatică şi omenirea au trebuit să se confrunte şi la care să se adapteze de nenumărate ori peste vremuri? Ce dovezi reale  aveţi, şi cum au fost adunate şi evaluate ştiinţific ? Nu modelări pe calculator, ipoteze, afirmaţii, titluri înfricoşătoare de prima pagină, consens imaginar, et caetera. Dovezi reale. 

În al doilea rând, Congresul şi statele trebuie să aducă oficialii guvernamentali, din nou, sub jurământ şi citaţie, şi să afle ce agenţii au dat bani, cât de mulţi şi cui, cum au fost folosiţi - şi ce control al calităţii, norme de transparenţă şi norme contabile s-au aplicat, cine le-a aplicat, şi cum. 

În al treilea rând, trebuie să oprim acest juggernaut [maşinărie] scăpat de sub control al finanţării şi al reglementărilor crizei climatice, până când vom avea răspunsuri satisfăcătoare la aceste întrebări.  

Asta înseamnă că trebuie îngheţate canalele de finanţare; oprite ori sistată finanţarea pentru normele EPA; şi deschiderea terenurilor publice ale Americii, onshore si offshore, pentru explorări şi exploatarea petrolului, gazului, cărbunelui, uraniului şi metalelor şi pământurilor rare, în conformitate cu normele rezonabile de mediu, pentru a ne asigura că dispunem de energie pe care ne putem baza, la preţuri accesibile. 

Numai atunci vom avea din nou o guvernare a poporului, prin popor şi pentru popor.



>> Noul socialism de la Copenhaga


UPDATE - Rusia se va retrage din Protocolul de la Kyoto 

Rusia se va retrage din Protocolul de la Kyoto, care are ca scop scaderea emisiilor de poluanti in tarile semnatare, a declarat delegatul rus la intalnirea privind prevenirea schimbarilor climatice de la Cancun, Mexic, potrivit RIA Novosti. Progresele inregistrate in negocieri la Cancun sunt departe de a fi spectaculoase.


4 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Excelent articolul.
Foarte bine ca l-ai tradus!
Incetul cu incetul o sa-si revina America.

Vad ca Paul Driessen este autorul cartii :

Eco-Imperialism: Green Power. Black Death. (www.Eco-Imperialism.com)

Riddick spunea...

Are şi un site cu acelaşi titlu.

Îmi vin toţi dracii când văd pe site-urile diverselor ministere scriindu-se despre "combaterea încălzirii globale".

"Reformistul" Funeriu închide ochii la propaganda ilegala a Greenpeace de prin scoli, licee si universităţi(în ultima vreme nu au mai avut loc acţiuni).

Crystal Clear spunea...

Azi am auzit o fetita de 9 ani cum spunea ca Basescu reduce salariile si Boc inchide scolile.
Cam asta invata copii la scoala.
Maica-sa era disperata si incerca sa-i scoata din cap prostiile astea.
Ce sa mai zic de "secta" ??!!
Vad ca se largeste cercul.isi dau premii unul altuia si se felicita intre ei ...Fac galagie multa, nu se lasa..

http://www.contributors.ro/cultura/batalia-dreptatii-si-descumpanirea-morala/

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8121155-andrei-plesu-discuta-online-cititorii-hotnews-despre-intelectuali-spatiul-public-luni-ora-12-00.htm

Riddick spunea...

Greu.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: